MUCAVA, mucavale, s. f. Produs industrial de papetărie, realizat din diferite semifabricate fibroase, folosit la lucrările de legătorie, la confecționarea cutiilor, ambalajelor etc. – Din tc. mukavva.

mucava sf [At: (a. 1796) IORGA, S. D. VIII, 85 V: (îrg) mac~ / Pl: ~le / E: tc mukavva] 1 Produs de papetărie în formă de foi, cu grosimea de 0,6-7 mm, alcătuite din mai multe straturi fibroase identice, suprapuse, și folosit la legatul cărților, la fabricarea cutiilor etc. 2 (D. persoane; îla) De ~ Lipsit de personalitate, de valoare. 3 (Lpl) Bucăți, coli de mucava (1). 4 (Înv; lpl) Broderii de mătase pe carton care se aduceau odinioară în țară de la Constantinopol. 5 (Reg) Mușama.

MUCAVA, mucavale, s. f. Carton gros întrebuințat la legatul cărților, la confecționarea cutiilor, ambalajelor etc. – Din tc. mukavva.

MUCAVA, mucavale, s. f. Carton gros fabricat la mașini speciale și întrebuințat la legatul cărților, la făcutul cutiilor etc. V. carton. În față, sau pe stînga, era locuința patronului, iar pe dreapta depozitul de hîrtie, de mucava și de accesorii. PAS, Z. I 264. Tot ce privește pe legătorul de cărți și lucrătorul de carton (mucava). ODOBESCU, S. II 94.

MUCAVA ~le f. Carton gros folosit la cartonarea cărților, la confecționarea cutiilor și a ambalajelor. [Art. mucavaua; G.-D. mucavalei] /<turc. mukavva

mucavà f. 1. carton; 2. broderie pe carton. [Turc. MUKAVA].

mucavá f. (turc. mukava, d. ar. mukavva; ngr. mukavás, bg. -va). Carton.

macava sf vz mucava

mucava s. f., art. mucavaua, g.-d. art. mucavalei; pl. mucavale

mucava s. f., art. mucavaua, g.-d. art. mucavalei; pl. mucavale, art. mucavalele

mucava s. f., art. mucavaua, g.-d. art. mucavalei; pl. mucavale

MUCAVA s. carton, (reg.) tablă.

MUCAVA s. carton, (reg.) tablă.

mucava (mucavale), s. f. – Carton. – Var. (înv.) mucăvă. Tc. mukava, din arab. mukawwā (Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1508; Ronzevalle 164), cf. ngr. μουϰαβᾶς, bg. mukava.

MUCAVA s. f. 1. Produs de papetărie în formă de foi, cu grosimea de 0,6-7 mm, alcătuite din mai multe straturi fibroase identice, suprapuse, și folosit la legatul cărților, la fabricarea cutiilor etc. Tocuri [de] mucava (a. 1796). IORGA, S. D. VIII, 85. O foaie tipărită sau de hîrtie sau de macava. VÎRNAV, L. 149^v/8. Macava, cerneală, unt de lemn, lemne, cărbuni, lumînări la tipografie. CR (1829), 298^¹/19, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. Tot ce privește pe legătorul de cărți și lucrătorul de carton (mucava). ODOBESCU, S. II, 94. O bucată de hîrtie ori de mucava. CARAGIALE, ap. ȘIO ll₁, 264, cf. TDRG, ȘĂINEANU, D. U. Pe dreapta [era] depozitul de hîrtie, de mucava și de accesorii pentru papetărie. PAS, Z. I, 264. La cîteva sute de metri de malul Dunării se înalță clădirile fabricilor de mucava. SC]NTEIA, 1953, nr. 2 744. Scria învățătoru tabla . . . Tabla area de macava. VÎRCOL, V. 21. ◊ L o c. a d j. De mucava = (despre persoane) lipsit de personalitate, de valoare. Nu poți ascunde rînduielile firii, Nici împărații de mucava. DEȘLIU, G. 57. Dar cînd întîlnea în cale un impostor literar, o celebritate de mucava, cu ce violență conținută și neînduratâ le demasca nulitatea ! V. ROM. noiembrie 1953, 337 . ♦ (La pl.) Bucăți, coli de mucava (1). Cf. NICA, L. VAM. Macavale pe care urmează a se lipi tablele lancasterice. BULETIN, G. (1844), 188¹/4. Cărai, cu ceilalți ucenici, mucavale din magazie, PAS, Z. I, 270. 2. (Învechit; la pl.) Broderii de mătase pe carton (care se aduceau odinioară în țară de la Constantinopol). Cf. ȘIO II₁, 264. 3. (Regional) Mușama (1) (Peștișani-Tîrgu Jiu), ALRM II/I h 401/836. – Pl.: mucavale. - Și: (învechit și regional) macavá s. f. – Din tc. mukavva.