mucezeală sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~eli / E: mucezi + -eală] 1 Mucegăire (1). 2 (Ccr) Mucegai (1). 3 (Trs) Cocleală care acoperă un vas de cupru sau de alamă. 4 (Reg) Boală de care suferă albinele din cauza umezelii stupului Vz muced (11). 5 (Bot; reg) Firicică {Filago germanica).

MUCEZEALĂ s. f. Faptul de a mucezi; starea lucrului mucegăit; mucegăire, mucegai.

MUCEZEALĂ ~eli f. 1) v. A MUCEZI. 2) Strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucegai. /a mucezi + suf. ~eală

mucezeală f. mucegaiu.

mucezeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a mucezi. Mucegaĭ.

mucezeală s. f., g.-d. art. mucezelii; pl. mucezeli

mucezeală s. f., g.-d. art. mucezelii; pl. mucezeli

mucezeală s. f., g.-d. art. mucezelii; pl. mucezeli

mucezeală, -zeli.

MUCEZEALĂ s. v. mucegai.

MUCEZEALĂ s. v. firicică.

MUCEZEALĂ s. mucegai, mușiță, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)

mucezeală s. v. FIRICICĂ.