19 definiții pentru mulțumire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULȚUMIRE, mulțumiri, s. f. Acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței; răsplătire. ♦ Satisfacție, plăcere, bucurie, fericire, mulțumită; cuvânt, gest prin care se mulțumește (1) cuiva pentru ceva. [Var.: (reg.) mulțămire s. f.] – V. mulțumi.

MULȚUMIRE, mulțumiri, s. f. Acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței; răsplătire. ♦ Satisfacție, plăcere, bucurie, fericire, mulțumită; cuvânt, gest prin care se mulțumește (1) cuiva pentru ceva. [Var.: (reg.) mulțămire s. f.] – V. mulțumi.

mulțumire sf [At: N. TEST. (1648), 197v/31 / V: (îvp) ~țăm~, ~țem~, ~țim~ / Pl: ~ri / E: mulțumi] 1 Exprimare a recunoștinței, a satisfacției Si: (îvr) mulțumeală. 2 (Înv) Aprobare a acțiunilor cuiva. 3-4 (Stare de) satisfacție, (de) bucurie. 5 Ceea ce produce satisfacție, bucurie Si: (îvp) mulțumită. 6-7 (Înv, îljv) De ~țăm~ (Într-un mod) satisfăcător. 8 (Înv; îe) A avea de ~ A fi mulțumit să... 9 (Îae) A considera ca bucurie să... 10 (Rar) Capriciu. 11 (Îvp) Răsplătire. 12 (Îvp) Recompensă materială.

MULȚUMIRE, mulțumiri, s. f. (Și în forma mulțămire) 1. Acțiunea de a mulțumi, exprimare a recunoștinței; răsplătire, recompensă. Ca dar de mulțămire pentru mire ele primesc de la mireasă... mere și altele. ȘEZ. XII 16. 2. Satisfacție, plăcere, bucurie. Peste un an de la plecare, întorcîndu-se împăratul biruitor de la război, a găsit acasă mare mulțumire: cocon împărătesc de trei luni în vîrstă. CARAGIALE, P. 105. C-o mulțumire adîncă, nemaisimțită, El în ochii ei se uită. EMINESCU, O. I 53. Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire! ALEXANDRESCU, M. 4. – Variantă: (regional) mulțămire s. f.

MULȚUMIRE ~i f. 1) v. A MULȚUMI și A SE MULȚUMI. 2) Sentiment de bucurie; satisfacție; plăcere. /v. a mulțumi

mulțumire f. 1. manifestare de recunoștință și vorbele cu cari se exprimă: i-am adus muțumiri; 2. plăcere, bucurie: am avut o mare mulțumire; 3. starea persoanei mulțumite.

MULȚĂMIRE s. f. v. mulțumire.

mulțămíre f. Arătarea recunoștințeĭ pin vorbe. Răsplată, recompensă. Satisfacțiune, bucurie, plăcere: soldațiĭ eraŭ plinĭ de mulțămire de ceĭa ce le spusese generalu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mulțumire s. f., g.-d. art. mulțumirii; pl. mulțumiri

mulțumire s. f., g.-d. art. mulțumirii; pl. mulțumiri

mulțumire s. f., g.-d. art. mulțumirii; pl. mulțumiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MULȚUMIRE s. 1. v. slavă. 2. v. satisfacție. 3. v. bucurie.

MULȚUMIRE s. v. compensare, compensație, daune, despăgubire, răsplată, recompensă, reparație.

mulțumire s. v. COMPENSARE. COMPENSAȚIE. DAUNE. DESPĂGUBIRE. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. REPARAȚIE.

MULȚUMIRE s. 1. (BIS.) har, mulțumită, slavă. (Aduce ~ divinității.) 2. satisfacție, (rar) satisfacere. (Am cel puțin ~ că...) 3. bucurie, desfătare, mîngîiere, plăcere, satisfacție, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) haz, mîngîietură. (Simte o mare ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

En mariage, comme ailleurs, contentement passe richesse – (fr. „În căsnicie, ca și în altele, mulțumirea întrece bogăția”) – replică din Doctorul fără voie de Molière (act. II, sc. 2). De obicei se citează ultima parte a expresiei: „Contentement passe richesse”, care a devenit proverb în limba franceză și e folosit cînd vrem să subliniem că satisfacția sufletească prețuiește mai mult decît cea materială. LIT.

Intrare: mulțumire
mulțumire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțumire
  • mulțumirea
plural
  • mulțumiri
  • mulțumirile
genitiv-dativ singular
  • mulțumiri
  • mulțumirii
plural
  • mulțumiri
  • mulțumirilor
vocativ singular
plural
mulțămire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțămire
  • mulțămirea
plural
  • mulțămiri
  • mulțămirile
genitiv-dativ singular
  • mulțămiri
  • mulțămirii
plural
  • mulțămiri
  • mulțămirilor
vocativ singular
plural
mulțimire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mulțemire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mulțumire, mulțumirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ca dar de mulțămire pentru mire ele primesc de la mireasă... mere și altele. ȘEZ. XII 16. DLRLC
    • 1.1. Cuvânt, gest prin care se mulțumește cuiva pentru ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Peste un an de la plecare, întorcîndu-se împăratul biruitor de la război, a găsit acasă mare mulțumire: cocon împărătesc de trei luni în vîrstă. CARAGIALE, P. 105. DLRLC
      • format_quote C-o mulțumire adîncă, nemaisimțită, El în ochii ei se uită. EMINESCU, O. I 53. DLRLC
      • format_quote Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire! ALEXANDRESCU, M. 4. DLRLC
etimologie:
  • vezi mulțumi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.