25 de definiții pentru mulțumi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. 1. Intranz. A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [Prez. ind. și: (reg.) mulțám.Var.: (reg.) mulțămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulți ani!

mulțumi [At: CORESI, EV. 60 / V: (înv) mălțemi, mânțămi, (îvp) -țămi, (îrg) ~țemi (reg) munțămi / Pzi: ~mesc / E: cf ngr εἰς πολλὰ ἔτη „la mulți ani”] 1 vi (Trs; ccd; îf mulțămi) A rosti o urare către cineva. 2 vi (Trs; ccd; îf mulțămi) A închina paharul cu băutură. 3 vi (Spc) A saluta pe cineva, urându-i bună ziua. 4 vi (Însoțit de un vocativ sau ccd; la Pzi: 1, 4; folosit ca formulă stereotipă, cu valoare de interjecție, nuanța de acțiune fiind ștearsă) A răspunde cu recunoștință, căldură etc. la un salut sau la o urare. 5 vi (La Pzi: 1, 4; folosit ca formulă stereotipă, cu valoare de interjecție, nuanța de acțiune fiind ștearsă) A exprima recunoștința pentru ospitalitate, pentru un dar, un ajutor, un sfat etc. 6 vi (Înv; ccd) A-și exprima aprobarea pentru acțiunile cuiva Si: a admite, a aproba. 7 vt (Pgn) A satisface. 8 vt A bucura. 9 vt A da satisfacție prin activitatea, prin faptele, prin valoarea sa etc. 10 vt A face pe placul cuiva. 11 vt (C. i. o nevoie, o cerință etc.) A împlini cu prisosință. 12 vr (Udp „cu” sau, îvp , „de”, „pe” ori „în” sau de c „să”) A fi, a se considera sau a se declara satisfăcut, bucuros. 13 vr A se îndestula cu... 14 vr A nu pretinde prea mult, a se limita la... 15 vr (Îvp) A socoti că a avut destul din... 16 vr (Îvp) A renunța la... 17 vr (Îvp; udp „de”) A se sătura. 18 vt (Îvp; udp „cu”, care arată felul) A acorda o despăgubire. 19 vt (Reg) A datora recunoștință.

MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. 1. Intranz. (La prez. ind. pers. 1 sg. și pl. este folosit adesea ca formulă stereotipă, cu valoare de interj.) A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. ♦ A răspunde la un salut, la o urare. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [Prez. ind. și: (reg.) mulțám.Var.: (reg.) mulțămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulți ani!

MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. (Și în forma mulțămi) 1. Intranz. (Adesea construit cu dativul; la pers. 1 ca formulă stereotipă) A exprima (cuiva) recunoștința și satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar sau un bine care i s-a făcut. Au mulțumit pentru masă cu o reverență distinsă. C. PETRESCU, A. 452. De n-ai gazdă-n sat Să vii să dormi la noi... - îți mulțumesc! COȘBUC, P. I 230. Pentru atîta încredere, nu am cum să-ți mulțumise. ODOBESCU, S. III 9. Pe cîte l-oi doftori, Prea frumos mi-or mulțumi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 374.* (Popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Mulțămesc de compliment, am zis. NEGRUZZI, S. I 48. Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, 493. ◊ (În forma regională mulțam) Mulțam de cuvîntare. CAMILAR, N. II 296. Cînd îi dau un bănuț, el zice... mulțam. ȚICHINDEAL, F. 342. ♦ (Adesea la pers. 1 pl., cu valoare de sg.) Exprimă răspunsul la un salut sau la o urare de bine. Bună vreme, măi băiete!Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84. Cale bună, mîndruliță!Mulțămim ție, bădiță! ALECSANDRI, P. I 97. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa. Și noi, taică părinte, te-om mulțămi cît nu se mai poate. Iți dăm și- bucate. STĂNOIU, C. I. 25. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» și exprimînd răsplata) Bunicul, fără vorbă, a mulțumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGĂ, A. 32. Te-aș mulțămi cu orice mi-ai cere, zise popa, dacă m-ai scăpa de moarte. ȘEZ. IV 187. 3. Tranz. A satisface (pe cineva), a face pe placul cuiva. Toată lumea căuta să-l mulțumească, să-i ghicească, de se poate, intențiile. CAMIL, PETRESCU, U. N. 27. Mă voi sili din toate puterile mele să te mulțumesc. ISPIRESCU, E. 13. M-a mulțămit întîlnirea voastră. NEGRUZZI, S. I 39. 4. Refl. A se socoti satisfăcut; a avea de ajuns; a nu pretinde mai mult. Avea cîteva pogoane și nu se mulțumea, mai lua și «vamă» pe baltă. DUMITRIU, N. 226. Sta într-un pension de băieți, ca pedagog. El se mulțumea acolo. VLAHUȚĂ, la TDRG. Bine că-i părea, Mult să mulțămea. TEODORESCU, P. P. 467. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu», rar «de») Dar criticul nu se mulțumește numai cu atîta. GHEREA, ST. CR. II 58. Nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? ISPIRESCU, L. 231. ◊ (Urmat de propoziții secundare introduse prin «să») Noi ceilalți ne mulțumim să fumăm fără să spunem o vorbă, CAMIL PETRESCU, U. N. 387. Mă mulțumesc numai să te privesc cum scrii. REBREANU, R. I 244. ♦ (Popular) A se lăsa de ceva, a renunța la ceva. După un oarecare timp, fiecare împărat trebuia să se mulțămească de împărăție și în locul lui să se aleagă altul. MARIAN, O. I 12. ♦ (Rar) A se sătura (de ceva). Spuse... că el s-a mulțumit de ciobănie și să duce de acum în lume. ȘEZ. I 208. – Prez. ind. și: pers. 1 sg. (regional) mulțam. – Variantă: (regional) mulțămí vb. IV.

A MULȚUMÍ ~ésc 1. intranz. A-și exprima (prin cuvinte) recunoștința (pentru un lucru util, plăcut etc.); a arăta (cuiva) gratitudine; a spune „mulțumesc”. 2. tranz. (persoane) 1) A trata (cu ceva) drept răsplată. 2) A face să simtă bucurie (ca urmare a îndeplinirii unei doleanțe, exigențe sau necesități). /Din formula de urare „(la) mulți ani!”

A SE MULȚUMÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi satisfăcut. ~ cu puținul pe care-l are. 2) pop. A fi plictisit sau dezgustat (de ceva); a i se face lehamite (de ceva). /Din formula de urare „(la) mulți ani!”

mulțumì v. 1. a aduce mulțumiri, a-și arăta recunoștința (pentru o binefacere, un serviciu sau dar): vă mulțumesc; 2. a refuza cu politeță: mulțumesc, n’am nevoie; 3. a răsplăti: am să te mulțumesc; 4. a satisface: școlarul să mulțumească pe profesor; 5. a fi mulțumit: se mulțumește cu puțin. [Și mulțămì din mulțam, mulțumesc = (la) mulți ani! formulă de urare devenită expresiunea recunoștinței].

MULȚĂMÍ vb. IV v. mulțumi.

mulțămésc (est) și mulțumésc (vest) v. intr. (din *mulțănesc, d. mulțĭ anĭ, adică urez cuĭva să trăĭască mulțĭ anĭ). Îmĭ arăt pin vorbe recunoștința p. o îndatorire, o binefacere, un dar: ĭ-a mulțămit că l-a scăpat de primejdie. V. tr. Răsplătesc, recompensez: boĭeru l-a mulțămit c’un galben. Satisfac, las mulțămit: acest răspuns l-a mulțămit. V. refl. Îs mulțămit, nu pretind maĭ mult: țăranu Român se mulțămește cu puțin. Foarte mulțămesc! expresiune de mulțămire de multe orĭ ironică și de refuz. – Vechĭ și -imesc. Azĭ în Trans. și mulțám, mulțămesc!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mulțumi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulțumesc, imperf. 3 sg. mulțumea; conj. prez. 3 să mulțumească

mulțumí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulțumésc, imperf. 3 sg. mulțumeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mulțumeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MULȚUMÍ vb. v. accepta, admite, aproba, compensa, consimți, despăgubi, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi, răsplăti, recompensa.

MULȚUMÍ vb. 1. (BIS.) (înv.) a blagodari. (A ~ divinității.) 2. v. satisface. 3. a satisface, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. și Mold.) a joi. (Recolta obținută l-a ~.) 4. v. limita.

MULȚUMI vb. 1. (BIS.) (înv.) a blagodari. (A ~ divinității.) 2. a împăca, a satisface. (Măsura luată i-a ~ pe toți.) 3. a satisface, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. și Mold.) a joi. (Recolta obținută l-a ~.) 4. a se limita, a se mărgini, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (S-a ~ cu ce avea.)

mulțumi vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. COMPENSA. CONSIMȚI. DESPĂGUBI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI. RĂSPLĂTI. RECOMPENSA.

A (se) mulțumi ≠ a (se) nemulțumi

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Begnügt euch doch ein Mensch zu sein! (germ. „Mulțumește-te să fii om!”) – Replică din Nathan Înțeleptul de Lessing (act. III, sc. 9), adresată de către templier lui Nathan. Această piesă, considerată ca o chemare la înfrățire între oameni, dincolo de barierele naționaliste sau religioase, pledează pentru calitățile morale, umane. În acest sens e folosit îndemnul: Begnügt euch doch ein Mensch zu sein! De altfel, problema umanității, care constituie piatra de temelie a scrierilor sale, i-a inspirat lui Lessing și alte vorbe celebre, ca de pildă: „Cea mai nobilă preocupare a omului este omul.” LIT.

Intrare: mulțumi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulțumi
  • mulțumire
  • mulțumit
  • mulțumitu‑
  • mulțumind
  • mulțumindu‑
singular plural
  • mulțumește
  • mulțumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulțumesc
(să)
  • mulțumesc
  • mulțumeam
  • mulțumii
  • mulțumisem
a II-a (tu)
  • mulțumești
(să)
  • mulțumești
  • mulțumeai
  • mulțumiși
  • mulțumiseși
a III-a (el, ea)
  • mulțumește
(să)
  • mulțumească
  • mulțumea
  • mulțumi
  • mulțumise
plural I (noi)
  • mulțumim
(să)
  • mulțumim
  • mulțumeam
  • mulțumirăm
  • mulțumiserăm
  • mulțumisem
a II-a (voi)
  • mulțumiți
(să)
  • mulțumiți
  • mulțumeați
  • mulțumirăți
  • mulțumiserăți
  • mulțumiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulțumesc
(să)
  • mulțumească
  • mulțumeau
  • mulțumi
  • mulțumiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulțămi
  • mulțămire
  • mulțămit
  • mulțămitu‑
  • mulțămind
  • mulțămindu‑
singular plural
  • mulțămește
  • mulțămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulțămesc
(să)
  • mulțămesc
  • mulțămeam
  • mulțămii
  • mulțămisem
a II-a (tu)
  • mulțămești
(să)
  • mulțămești
  • mulțămeai
  • mulțămiși
  • mulțămiseși
a III-a (el, ea)
  • mulțămește
(să)
  • mulțămească
  • mulțămea
  • mulțămi
  • mulțămise
plural I (noi)
  • mulțămim
(să)
  • mulțămim
  • mulțămeam
  • mulțămirăm
  • mulțămiserăm
  • mulțămisem
a II-a (voi)
  • mulțămiți
(să)
  • mulțămiți
  • mulțămeați
  • mulțămirăți
  • mulțămiserăți
  • mulțămiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulțămesc
(să)
  • mulțămească
  • mulțămeau
  • mulțămi
  • mulțămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mulțumi, mulțumescverb

  • 1. intranzitiv A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Au mulțumit pentru masă cu o reverență distinsă. C. PETRESCU, A. 452. DLRLC
    • format_quote De n-ai gazdă-n sat Să vii să dormi la noi... – Îți mulțumesc! COȘBUC, P. I 230. DLRLC
    • format_quote Pentru atîta încredere, nu am cum să-ți mulțumesc. ODOBESCU, S. III 9. DLRLC
    • format_quote Pe cîte l-oi doftori, Prea frumos mi-or mulțumi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 374. DLRLC
    • format_quote popular Mulțămesc de compliment, am zis. NEGRUZZI, S. I 48. DLRLC
    • format_quote popular Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, 493. DLRLC
    • format_quote popular regional Mulțam de cuvîntare. CAMILAR, N. II 296. DLRLC
    • format_quote regional Cînd îi dau un bănuț, el zice... mulțam. ȚICHINDEAL, F. 342. DLRLC
    • 1.1. A răspunde la un salut, la o urare. DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bună vreme, măi băiete! – Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84. DLRLC
      • format_quote Cale bună, mîndruliță! – Mulțămim ție, bădiță! ALECSANDRI, P. I 97. DLRLC
  • 2. tranzitiv A răsplăti, a recompensa pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și noi, taică părinte, te-om mulțămi cît nu se mai poate. Îți dăm și bucate. STĂNOIU, C. I. 25. DLRLC
    • format_quote Bunicul, fără vorbă, a mulțumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGĂ, A. 32. DLRLC
    • format_quote Te-aș mulțămi cu orice mi-ai cere, zise popa, dacă m-ai scăpa de moarte. ȘEZ. IV 187. DLRLC
  • 3. tranzitiv A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toată lumea căuta să-l mulțumească, să-i ghicească, de se poate, intențiile. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. DLRLC
    • format_quote Mă voi sili din toate puterile mele să te mulțumesc. ISPIRESCU, E. 13. DLRLC
    • format_quote M-a mulțămit întîlnirea voastră. NEGRUZZI, S. I 39. DLRLC
  • 4. reflexiv A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea cîteva pogoane și nu se mulțumea, mai lua și «vamă» pe baltă. DUMITRIU, N. 226. DLRLC
    • format_quote Sta într-un pension de băieți, ca pedagog. El se mulțumea acolo. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Bine că-i părea, Mult să mulțămea. TEODORESCU, P. P. 467. DLRLC
    • format_quote Dar criticul nu se mulțumește numai cu atîta. GHEREA, ST. CR. II 58. DLRLC
    • format_quote Nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? ISPIRESCU, L. 231. DLRLC
    • format_quote Noi ceilalți ne mulțumim să fumăm fără să spunem o vorbă. CAMIL PETRESCU, U. N. 387. DLRLC
    • format_quote Mă mulțumesc numai să te privesc cum scrii. REBREANU, R. I 244. DLRLC
    • 4.1. popular A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote După un oarecare timp, fiecare împărat trebuia să se mulțămească de împărăție și în locul lui să se aleagă altul. MARIAN, O. I 12. DLRLC
      • format_quote Spuse... că el s-a mulțumit de ciobănie și să duce de acum în lume. ȘEZ. I 208. DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ și: persoana 1 singular mulțam. DLRLC
etimologie:
  • Din formula de urare (la) mulți ani! DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.