13 definiții pentru mulțumit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămít, -ă adj.] – V. mulțumi.

MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămít, -ă adj.] – V. mulțumi.

mulțumit, [At: CORESI, EV. 117 / V: (îvp) ~țăm~, (îrg) ~țem~ / Pl: ~iți, ~e / E: mulțumi] 1 a (Cu verbul „a fi”) Care se simte bine din punct de vedere sufletesc Si: bucuros, împăcat. 2 a (Cu verbul „a fi”) Căruia nu-i lipsește nimic Si: îndestulat, satisfăcut. 3 a (Cu verbul „a fi”) Care nu cere sau nu așteaptă mai mult Si: bucuros, împăcat, satisfăcut. 4 a (Înv) Care exprimă mulțumire (3). 5 sf (Pop; lsg) Răspuns la o închinare, la un salut, la o urare. 6 sf (Îla) De ~țămită Care exprimă o mulțumire. 7 sf (Îlav) Cu ~ă Cu cuvinte de mulțumire Si: mulțumind. 8 sf (Reg; îlv) A-și da ~țămita A renunța la... 9 sf (Îvp) Mulțumire (5). 10 sf (Nob; îlav) Cu ~a lui Rămânând mulțumit. 11 sf (Pgn; îlv) A fi de ~ă A satisface. 12 (Rar; îal) A bucura. 13 (Rar; îal) A mulțumi (9). 14 (îae; rar) A mulțumi (10). 15 sf (Îvp) Recunoaștere a unei îndatoriri sau a unei binefaceri. 16 sf (Îvp) Recunoștință exprimată prin daruri sau recompense materiale. 17 sf (Îvp; ccr) Ceea ce se oferă drept răsplată. 18 pp (Ccd; îf mulțumită) Cu ajutorul, prin intermediul Si: datorită, grație... 19-20 sf Mulțumire (3-4)

MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj. (Și în forma mulțămit) Satisfăcut, îndestulat; împăcat. Era mulțămit și zîmbea. În sfîrșit, ajungea la Iași. SADOVEANU, O. VII 68. Primarul Ion Pravilă intră în circiumă frecîndu-și mîinile mulțumit. REBREANU, R. II 73. Ești mulțămită, fata mea?Mulțămită, răspunse ea zîmbind. EMINESCU, N. 18. – Variantă: (regional) mulțămít, -ă adj.

MULȚUMÍT ~tă (~ți, ~te) Căruia nu-i lipsește nimic; care are de toate. /v. a mulțumi

mulțumit a. 1. care are de ajuns, care nu cere mai mult: s’a arătat mulțumit; 2. care simte plăcere, bucurie: mulțumit cu soarta sa.

MULȚĂMÍT, -Ă adj. v. mulțumit.

MULȚĂMÍT, -Ă adj. v. mulțumit.

MULȚĂMÍT, -Ă adj. v. mulțumit.

mulțămit, ~ă a, sf, pp vz mulțumit

mulțămít, -ă adj. Satisfăcut, care nu pretinde maĭ mult, vesel, fericit: bătrînu era mulțămit văzîndu-șĭ toțĭ fiiĭ la un loc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mulțumit adj. m., pl. mulțumiți; f. mulțumi, pl. mulțumite

*mulțumit adj. m., pl. mulțumiți; f. mulțumită, pl. mulțumite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MULȚUMÍT adj. 1. v. satisfăcut. 2. v. împăcat. 3. v. bucuros.

MULȚUMIT adj. 1. satisfăcut, (înv. și pop.) norocit, (înv. și reg.) mulțumitor, (înv.) odihnit, (rar fig.) sătul. (Un om pe deplin ~.) 2. împăcat, satisfăcut, (pop.) împăciuit. (Cu inima ~.) 3. bucuros, satisfăcut, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.)

Intrare: mulțumit
mulțumit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțumit
  • mulțumitul
  • mulțumitu‑
  • mulțumi
  • mulțumita
plural
  • mulțumiți
  • mulțumiții
  • mulțumite
  • mulțumitele
genitiv-dativ singular
  • mulțumit
  • mulțumitului
  • mulțumite
  • mulțumitei
plural
  • mulțumiți
  • mulțumiților
  • mulțumite
  • mulțumitelor
vocativ singular
plural
mulțămit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțămit
  • mulțămitul
  • mulțămitu‑
  • mulțămi
  • mulțămita
plural
  • mulțămiți
  • mulțămiții
  • mulțămite
  • mulțămitele
genitiv-dativ singular
  • mulțămit
  • mulțămitului
  • mulțămite
  • mulțămitei
plural
  • mulțămiți
  • mulțămiților
  • mulțămite
  • mulțămitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mulțumit, mulțumiadjectiv

  • 1. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era mulțămit și zîmbea. În sfîrșit, ajungea la Iași. SADOVEANU, O. VII 68. DLRLC
    • format_quote Primarul Ion Pravilă intră în circiumă frecîndu-și mîinile mulțumit. REBREANU, R. II 73. DLRLC
    • format_quote Ești mulțămită, fata mea? – Mulțămită, răspunse ea zîmbind. EMINESCU, N. 18. DLRLC
    • 1.1. Bucuros. DEX '09 DEX '98
      sinonime: bucuros
etimologie:
  • vezi mulțumi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.