13 definiții pentru muls (s.n.)

din care

Explicative DEX

MULS1, mulsuri, s. n. Mulgere. – V. mulge.

muls sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: mulge cf lat mulsus] 1 Extragere a laptelui din ugerul unor animale domestice femele Si: (reg) mulgare1 (1), mulgătură, mulgere, (rar) mulsătură, mulsoare (1), mulsură (1), mulzare (2). 2 (Reg; îs) ~ul măsurii Mulgare1 (2) 3 (Îs) Vacă de ~ Se spune despre o persoană care, din slăbiciune sau din prostie, se lasă exploatată, de pe urma căreia cineva trage foloase materiale. 4 (Îs) Mașină de ~ Aparat destinat mulgerii mecanice. 5 (Reg; îs) -ul d-amiezi sau ~ul oilor Parte a dimineții, în jurul orei 10, în care se mulg oile. 6 (Reg; îlav) În ~ul vitelor În amurg.

MULS1 s. n. Mulgere. – V. mulge.

MULS1 s. n. Acțiunea de a mulge; mulgere, mulsoare. Ceaun mare ciobănesc de fiert laptele după muls. CAMIL PETRESCU, O. II 215.

muls n. lucrarea de a mulge.

muls n., pl. urĭ. Acțiunea de a mulge. Timpu cînd se mulge.

Ortografice DOOM

muls s. n., pl. mulsuri

muls s. n., pl. mulsuri

muls s. n., pl. mulsuri

Argou

vacă (bună) de muls expr. persoană / situație de care se profită pentru a obține foloase materiale.

Sinonime

MULS s. mulgere, mulsoare, (rar) mulgătură, mulsătură, (reg.) mulgare, mulsură, mulzare. (~ul vacilor.)

MULS s. mulgere, mulsoare, (rar) mulgătură, mulsătură, (reg.) mulgare, mulsură, mulzare. (~ vacilor.)

Tezaur

MULS s. n. Acțiunea de a m u l g e (1); mulsoare (1), mulgere, (rar) mulsătură, mulgăturá, (regional) mulgare1 (1), mulsură (1), mulzare (2). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. Sosise vremea mulsului. Una cîte una treceau zburdînd oile prin strungă. GANE, N. II, 39, cf. PAMFILE, I. C. 18, 31. Ceaun mare ciobănesc, de fiert laptele după muls. CAMIL PETRESCU. O. II, 215. Pe polderele joase e ora mulsului. SADOVEANU, O. IX, 286. Mulsul rațional al vacilor este una din condițiile esențiale în vederea sporirii producției de lapte. SCÎNTEAIA, 1954, nr. 2 874. Vine și ea mai tîrziuț, după ce gată mulsul vacilor. BENIUC, V. CUC. 83. Bucătariul. . . se află la mulsul vacilor. SBIERA, P. 157. ◊ (Regional) Mulsul măsurii = mulgare1. Cf. CHEST, V 55/72. (Regional) Mulsul d-amiezi sau mulsul oilor = parte a dimineții (în jurul orei 10), cînd se mulg oile. Ciobanii împart ziua în; prînzare, mulsul d-amiezi și cinare. H IX 143, cf. 64. ◊ L o c. a d v. (Regional) În mulsul vitelor = la amurg. MAT. DIALECT., I, 231. – Pl.: mulsuri. – V. mulge. Cf. lat. m u l s u s.

Intrare: muls (s.n.)
muls2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muls
  • mulsul
  • mulsu‑
plural
  • mulsuri
  • mulsurile
genitiv-dativ singular
  • muls
  • mulsului
plural
  • mulsuri
  • mulsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muls, mulsurisubstantiv neutru

  • 1. Mulgere, mulsoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ceaun mare ciobănesc de fiert laptele după muls. CAMIL PETRESCU, O. II 215. DLRLC
etimologie:
  • vezi mulge DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.