mulsură [At: LB / Pl: ~ri / E: muls + ~ură cf lat mulsura] (Reg) 1 Muls (1). 2 Mulgare¹ (3).

MULSURĂ, mulsuri, s. f. (Popular) Mulgere, mulsoare, muls. Avea... o turmă de oi, care la toată mulsura îi da cîte douăsprezece vedre de lapte. MARIAN, O. I 66.

mulsură f. lucrarea de a mulge și rezultatul ei. [Lat. MULSURA].

mulsură (reg.) s. f., g.-d. art. mulsurii; pl. mulsuri

mulsură (reg.) s. f., g.-d. art. mulsurii; pl. mulsuri

mulsură s. f., g.-d. art. mulsurii; pl. mulsuri

MULSURĂ s. v. mulgere, muls, mulsoare.

mulsură s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE.

mulsură, mulsuri, s.f. (reg.) 1. mulgere. 2. cantitate de lapte mulsă o dată.

MULSURĂ s. f. (Regional) 1. Muls. Cf. LB, POLIZU, LM. Avea. . . o turmă de oi, cari la toată mulsura îi da cîte douăsprezece vedre de lapte. MARIAN, O. I, 66. 2. Cantitate de lapte mulsă o dată de la o oaie sau de la toate oile dintr-o turmă; (regional) mulsoare (2). V. m u l g a r e¹ (2). Se mulg oile primăvara. . . și din cea dintîi mulsură se prepară brînză. CHEST. V 55/67. Gazda ia atîtea mulsuri de la toate oile din turmă, cîte oi are în turmă. ib. 55/85, cf. 55/25, 29, ALRM SN I h 275. – Pl.: mulsuri. – Muls -+ suf. -ură. Cf. lat. m u l s u r a.