MULTIPLICAȚIE, multiplicații, s. f. (Rar) Multiplicare.

MULTIPLICAȚIE s.f. (Rar) Multiplicare. [Gen. -iei, var. multiplicațiune s.f. / cf. fr. multiplication, lat. multiplicatio].

MULTIPLICAȚIE s. f. multiplicare. (< fr. multiplication, lat. multiplicatio)

multiplicatie sf [At: DAS 54/25 / V: ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: lat multiplicatio, -onis, ger Multiplikation, fr multiplication] (Înv) 1 (Mat) Înmulțire. 2-3 Reproducere (a unui animal sau) a unei plante.

multiplicațiune sf vz multiplicație

MULTIPLICAȚIUNE s.f. v. multiplicație.

multiplicați(un)e f. înmulțire.

*multiplicațiúne f. (lat. multiplicatio, -ónis). Acțiunea de a multiplica, înmulțire. – Și -áție și -áre.

multiplicație (rar) (desp. -ti-pli-, -ți-e) s. f., art. multiplicația (desp. -ți-a), g.-d. art. multiplicației; pl. multiplicații, art. multiplicațiile (desp. -ți-i-)

multiplicație (rar) (-ti-pli-, -ți-e) s. f., art. multiplicația (-ți-a), g.-d. art. multiplicației; pl. multiplicații, art. multiplicațiile (-ți-i-)

multiplicație s. f. (sil. -pli-, -ți-e), art. multiplicația (sil. -ți-a), g.-d. art. multiplicației; pl. multiplicații, art. multiplicațiile (sil. -ți-i-)

multiplicație

multiplicație, -ții.

MULTIPLICAȚIE s. v. înmulțire, multiplicare.

multiplicație s. v. ÎNMULȚIRE. MULTIPLICARE.