15 definiții pentru muncitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNCITOR, -OARE, muncitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care muncește; p. ext. harnic, activ. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează nemijlocit pentru obținerea unor bunuri sau în activitatea de întreținere și reparare a acestora. 3. Adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care torturează, chinuiește, căznește. – Munci + suf. -tor.

muncitor, ~oare [At: COD. VOR. 4/17 / Pl: ~i, ~oare / E: munci + -tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care torturează, chinuiește. 3 sm (Bis) Diavol. 4-5 smf, a (Persoană) care muncește manual Si: lucrător. 6-7 smf, a (Pgn) (Persoană) care desfășoară o muncă (9-10). 8 a (În ideologia marxistă; îs) Clasa ~oare Proletariat. 9 a (În socialism; îas) Clasă socială alcătuită din totalitatea oamenilor care muncesc în producție, folosind mijloacele de producție proprii mașinismului și induatriei modeme și care constituie forța conducătoare a societății. 10-11 smf, a (Persoană) care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare. 12-13 smf, a (Pgn) (Persoană) care desfășoară o muncă fizică în industrie. 14 a (Iuz; îs) Țărănime ~oare Totalitate a țăranilor săraci și mijlocași. 15 a (Iuz; îas) Totalitate a țăranilor care lucrau în cooperative agricole, în statul socialist. 16 a Care iubește munca (9-10) Si: activ, harnic, zelos. 17-18 a (Rar) Plin de muncă (9-10). 19 sma (Iuz) Țesătură de bumbac Si: americă.

MUNCITOR, -OARE, muncitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care muncește. (În concepția marxistă) Clasa muncitoare = (în capitalism) proletariat; (în socialism) clasă socială alcătuită din totalitatea oamenilor care muncesc în producție, folosind direct mijloacele de producție proprii mașinismului și industriei moderne, și care constituie forța conducătoare a societății. ♦ P. ext. Harnic, activ, zelos. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; p. gener. persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie) (1). 3. Adj., s. m. și f. (Înv.) Persoană care torturează, chinuiește, căznește. – Munci + suf. -tor.

MUNCITOR1, -OARE, muncitori, -oare, adj. 1. Care muncește, care lucrează într-un domeniu de activitate productivă. Căci de lumea muncitoare Și de glia strămoșească Nu-i putere pe sub soare Cîndva să mă despărțească. BENIUC, M. 125. [Eminescu] a ilustrat... jalea și amarul întregului popor muncitor în tumultul veacurilor. SADOVEANU, E. 76. Clasă muncitoare v. clasă. Țărănime muncitoare = totalitatea țăranilor săraci și mijlocași. 2. Harnic, activ, zelos. Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă. CREANGĂ, P. 37.

MUNCITOR2 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care muncește. Om ~. Popor ~. 2) Care muncește mult și cu folos; harnic; vrednic. /a munci + suf. ~tor

muncitór, -oáre adj. Care muncește, harnic, activ. Subst. Lucrător, maĭ ales cu brațele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muncitor adj. m., s. m., pl. muncitori; adj. f., s. f. sg. și pl. muncitoare

muncitor adj. m., s. m., pl. muncitori; adj. f., s. f. sg. și pl. muncitoare

muncitor adj. m., s. m., pl. muncitori; f. sg. și pl. muncitoare

Uniunea Tineretului Muncitor (U.T.M.)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUNCITOR s., adj. 1. s. lucrător, (înv.) uvrier. (~ într-o uzină.) 2. adj. v. harnic.

MUNCITOR s., adj. 1. s. lucrător, (înv.) uvrier. (~ într-o uzină.) 2. adj. activ, harnic, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Un om extrem de ~.)

Muncitor ≠ leneș, trândav, trântor

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROMÂNIA MUNCITOARE. Gazetă socialistă, apărută la București în două serii (1/14 ian.-10/23 iun. 1902, 5/18 mart. 1905-13/26 aug. 1916 și nov. 1918). Rol important în lupta pentru organizarea mișcării sindicale și în reorganizarea Partidului Social-Democrat din România (1910), al cărui organ a devenit.

Intrare: muncitor (adj.)
muncitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muncitor
  • muncitorul
  • muncitoru‑
  • muncitoare
  • muncitoarea
plural
  • muncitori
  • muncitorii
  • muncitoare
  • muncitoarele
genitiv-dativ singular
  • muncitor
  • muncitorului
  • muncitoare
  • muncitoarei
plural
  • muncitori
  • muncitorilor
  • muncitoare
  • muncitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muncitor, muncitoareadjectiv

  • 1. Care muncește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Căci de lumea muncitoare Și de glia strămoșească Nu-i putere pe sub soare Cîndva să mă despărțească. BENIUC, M. 125. DLRLC
    • format_quote [Eminescu] a ilustrat... jalea și amarul întregului popor muncitor în tumultul veacurilor. SADOVEANU, E. 76. DLRLC
    • 1.1. (În concepția marxistă) Clasa muncitoare = (în capitalism) proletariat; (în socialism) clasă socială alcătuită din totalitatea oamenilor care muncesc în producție, folosind direct mijloacele de producție proprii mașinismului și industriei moderne, și care constituie forța conducătoare a societății. DEX '98 DLRLC
      sinonime: proletariat
    • 1.2. Țărănime muncitoare = totalitatea țăranilor săraci și mijlocași. DLRLC
    • 1.3. prin extensiune Activ, harnic, zelos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă. CREANGĂ, P. 37. DLRLC
  • 2. Care lucrează nemijlocit pentru obținerea unor bunuri sau în activitatea de întreținere și reparare a acestora. DEX '09 DEX '98
  • 3. învechit Care torturează, chinuiește, căznește. DEX '98
etimologie:
  • Munci + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.