opțiuni
  • info

12 definiții pentru muntenesc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNTENESC, -EASCĂ, muntenești, adj. 1. Care aparține Munteniei sau muntenilor (1), privitor la Muntenia sau la munteni, care provine din Muntenia. 2. De (la) munte. – Muntean + suf. -esc.

MUNTENESC, -EASCĂ, muntenești, adj. 1. Care aparține Munteniei sau muntenilor (1), privitor la Muntenia sau la munteni, care provine din Muntenia. 2. De (la) munte. – Muntean + suf. -esc.

muntenesc, ~ească [At: URECHE, ap. TDRG / Pl: ~ești / E: muntean1 + -esc] 1-2 a (Îoc câmpenesc) De (la) munte. 3-5 a Care aparține (Munteniei sau) muntenilor1 (5-6). 6-8 a Privitor (la Muntenia sau) la munteni1 (5-6). 9 a Care provine din Muntenia. 10 a (Înv; îs) Țara Muntenească Țara Românească. 11 a (Îs) Stânjen ~ Veche unitate de măsură a lungimii, egală cu 1,96 m. 12 a (Trs; îs) Curcubetă ~ească sau bolovan ~ Pepene galben. 13 a (Îs) Mere ~ești (rotunde și coadișe) Specie de mere2 (1). 14 sf (Reg) Soi de struguri cu boabe mari și zemoase și cu mulți sâmburi. 15 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 16 sfa Melodie după care se execută munteneasca (15).

MUNTENESC, -EASCĂ, muntenești, adj. 1. De munte. Eu știu... să duc să pască turma pe locuri muntenești. EFTIMIU, Î. 142. 2. Din Muntenia, al muntenilor (2). (Învechit și arhaizant) Țara Muntenească = Muntenia. Tomșa, așezat în Țara Muntenească, începu să lovească ținuturile moldovenești din margine. SADOVEANU, O. VII 159.

MUNTENESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru munteni; de muntean. 2) Care este de la munte. /muntean + suf. ~esc

muntenesc a. 1. din Muntenia; 2. se aplică la o rasă de boi mărunți și puțini la putere.

muntenésc, -eáscă adj. Al locuitorilor de la munte: port muntenesc. Din Muntenia, al Munteniiĭ: pronunțare muntenească.

Țara Muntenească f. nume topografic al Munteniei.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muntenesc adj. m., f. muntenească; pl. m. și f. muntenești

muntenesc adj. m., f. muntenească; pl. m. și f. muntenești

muntenesc adj. m., f. muntenească; pl. m. și f. muntenești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUNTENESC adj. muntean.

MUNTENESC adj. muntean.

Intrare: muntenesc
muntenesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muntenesc
  • muntenescul
  • muntenescu‑
  • muntenească
  • munteneasca
plural
  • muntenești
  • munteneștii
  • muntenești
  • munteneștile
genitiv-dativ singular
  • muntenesc
  • muntenescului
  • muntenești
  • munteneștii
plural
  • muntenești
  • munteneștilor
  • muntenești
  • munteneștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muntenesc, munteneascăadjectiv

  • 1. Care aparține Munteniei sau muntenilor, privitor la Muntenia sau la munteni, care provine din Muntenia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muntean
    • 1.1. învechit Țara Muntenească = Muntenia. DLRLC
      sinonime: Muntenia
      • format_quote Tomșa, așezat în Țara Muntenească, începu să lovească ținuturile moldovenești din margine. SADOVEANU, O. VII 159. DLRLC
  • 2. De (la) munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu știu... să duc să pască turma pe locuri muntenești. EFTIMIU, Î. 142. DLRLC
etimologie:
  • Muntean + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.