MUR², muri, s. m. (Înv.) Zid. – Din lat. murus.

mur¹ [At: MAIOR, IST. 6/6 / Pl: (1) ~i, (2) ~uri / E: (1) lat murus, fr mur, ucr мур] 1 sm (Ltî) Zid, perete. 2 sn (Reg) Temelie la casele din bârne, făcută din pietre suprapuse, fără mortar.

MUR², muri, s. m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus.

MUR², muri, s. m. (Latinism învechit) Zid. Memfis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stîncă pe stîncă, o cetate de giganți. EMINESCU, O. I 43. Eu, în copilărie, iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirei, și-n vale să privesc. ALEXANDRESCU, M. 10.

MUR s.m. (Liv.) Zid. [< lat. murus, cf. fr. mur, it. muro].

MUR² ~i m. înv. Element de construcție executat din piatră, beton etc., care închide sau separă o încăpere; perete. /<lat. murus

mur m. zid (latinism): sub învechitul mur EM.

2) *mur m. (lat. mûrus). Rar. Zid.

mur s. m., pl. muri

mur s. m., pl. muri

mur (arbust, zid) s. m., pl. muri

MUR s. v. dud, zid.

mur s. v. DUD. ZID.

mur (muri), s. m. – Perete, zid (de apărare). – Mr. mur. Lat. murus (sec. XIX), cultism din epoca romantică. Este cuvînt moștenit în mr.

mur, muri, mururi, s.m. – (reg.) Zid de piatră; soclul caselor tradiționale din Maramureș alcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu (Dăncuș, 1986: 101). Temelia casei, zidul de sub casă. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Biserica Albă, Strâmtura, Apșa de Jos). – Lat. murus „zid de piatră sau cărămidă, din sistemul de apărare al unui fort sau oraș” (DEX, MDA).

mur, muri, mururi, s.m. – Zid de piatră; soclul caselor tradiționale din Maramureș alcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu (Dăncuș 1986: 101). Temelia casei, zidul de sub casă. – Lat. murus „zid de piatră sau cărămidă, din sistemul de apărare al unui fort sau oraș”.