muscar² sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 118 / Pl: ~i / E: muscă + -ar, cdp fr mouchard] (Îvr) Agent secret.

muscar¹ [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: (1-11) ~i, (12-13) ~e / E: muscă + -ar] 1 sm (Șîc ~-negru) Pasăre cu aripile negre și cu pieptul alb (Muscicapa hypoleuca). 2 sm (Șîc ~-gulerat) Pasăre cu pene albe în jurul gâtului (Muscicapa albicollis). 3 sm (Om; șîc ~-cenușiu, ~-sur) Gelat (Muscicapa striata). 4 sm (Îc) ~-mic (sau ~-roșu, ~-roșietic) Pasăre cu penele brane-cenușii și cu barba, gușa și partea superioară a pieptului de culoare portocalie Si: gelat-roșiatic (Muscicapa parva). 5 sm Insectă lunguiață, de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală, cu aripile negre, acoperite cu peri și care se hrănește cu musculițe sau cu păduchi de frunze Si: (reg) ciubotăraș, doftor, doftoroaie, gândac-de-salcă (Cantharis fusca). 6 sm (Ent; reg) Viermănar (Sarcophaga carnaris). 7 sm (Reg) Musculiță care servește ca momeală. 8 sm (Rar) Pescar cu undița care folosește ca momeală muște (1). 9 sm (Reg) Apicultor. 10 sm (Reg) Brad atacat de insecte. 11 sm (Bot; Trs) Burete-pestriț (Acuanita muscaria). 12 sn (îvr) Apărătoare de muște (1). 13 sn (Înv) Polog pentru țânțari.

MUSCAR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde peștele cu undița, întrebuințînd ca nadă muște. Cercăm. Asta-i numaidecît datoria muscarilor. SADOVEANU, V. F. 80. 2. Pasăre migratoare de mărimea privighetorii, cu penajul sur-închis pe spate și alb-murdar pe abdomen; se hrănește cu insecte pe care le prinde din zbor ca rîndunica (Muscicapa striata). 3. Insectă de formă lunguiață, de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală și cu aripile negre, acoperite cu peri; se hrănește cu musculițe (Telephorus fuscus).

MUSCAR ~i m. 1) Pasăre migratoare, de talie mică, insectivoră, cu penele de culoare cenușie, cu ciocul și picioarele negre. 2) Insectă cu corpul lunguieț, roșiatic și cu aripile negre, care se hrănește cu musculițe. 3) Pescar cu undița, care folosește ca nadă insecte. /muscă + suf. ~ar

muscar m. pasăre ce se nutrește cu muște.

muscar s. m., pl. muscari

muscar s. m., pl. muscari

muscar s. m., pl. muscari

MUSCÁR (< muscă) s. m. Pasăre insectivoră migratoare, care trăiește în Europa, Africa și Asia; are irisul cafeniu, ciocul și picioarele negre, iar penajul cenușiu cu galben-ruginiu (Muscicapa striata).

MUSCAR s. (ORNIT.; Muscicapa striata) gelat.

MUSCAR s. (ORNIT.; Muscicapa striata) gelat.

muscar², muscari, s.m. (înv.) agent secret.

MUSCAR¹ s. m., s. n. 1. S. m. Numele mai multor păsări insectivore din familia muscica- pidelor: a) (și în sintagma muscar negru, SIMIONESCU, F. R. 138, DOMBROWSKI, P. 283) pasăre cu aripile negre și cu pieptul alb (Muscicapa hypoleuca). Cf. DOMBROWSKI, P. 283, BĂCESCU, PĂS. 115; b) (și ín sintagma muscar gulerat. DOMBROWSKI, P. 287) pasăre cu pene albe în jurul gîtului (Muscicapa albicollis). Cf. DOMBROWSKI, P. 287, BĂCESCU, PĂS. 115; (și în sintagmele muscar cenușiu, SIMIONESCU, F. R. 138, BĂCESCU, PĂS. 115, muscar sur, DOMBROWSKI, P. 281) gelat (Muscicapa striata). Cf. BĂCESCU, PĂS. 115. ◊ Muscar mic (sau roșu, roșietic) = pasăre cu penele brune- cenușii și cu barba, gușa și partea superioară a pieptului de culoare portocalie; gelat roșiatic (Muscicapa parva). Cf. DOMBROWSKI, P. 290, BĂCESCU, PĂS. 115. 2. S. m. Insectă lunguiață, de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală, cu aripile negre, acoperite cu peri și care se hrănește cu musculițe sau cu păduchi de frunze; (regional) ciubotăraș, doftor, doftoroaie, gîndac-de-salcă (Cantharis fusca). Cf. MARIAN, INS. 58, SIMIONESCU, F. R. 293. ♦ (Regional) Viermănar (Sarcophaga carnaris) (Ciocănești-Vatra Dornei). ALR II 6 575/365. ♦ (Regional) Musculiță care servește ca momeală (Ciocănești-Vatra Dornei). ALR II 6 245/365. 3. S. m. (Rar) Pescar cu undița care folosește ca momeală muște (1). Cf. SADOVEANU, V. F. 80. 4. S. n. (Învechit) Apărătoare de muște; polog pentru țînțari. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. 5. S. m. (Regional) Apicultor (Cîmpulung Moldovenesc). CHEST. VI 13/3. 6. S. m. (Regional) Brad atacat de insecte (Galu-Piatra Neamț). GLOSAR REG. 7. S. m. (Bot.; prin Transilv). Burete-pestriț (Amanita muscaria). Cf. PANȚU, PL. – Pl.: (1-3, 5-7) muscari și (4) muscare. – Muscă + suf. -ar.

MUSCAR² s. m. (Neobișnuit) Agent secret, spion al poliției. In Paris oamenii poliției umblă în veșminte civile și sînt amestecați în toate societățile, nimeni necunoscîndu-i. Aceasta li cîștigă numele de muscari. CODRU-DRAGUȘANU, C. 118. – Pl.: muscari. – Muscă + suf. -ar, după fr. mouchard.