mutual, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 372 / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr mutuel] 1 Care se face în mod reciproc și simultan Si: (ltr) mutuu. 2 (Îs) Inducție ~ă Inducție electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. 3 (Imp) Care are loc reciproc și fără cuvinte.

MUTUAL, -Ă adj. sg. Reciproc. Ajutor mutual. Asistență economică mutuală. – Pronunțat: -tu-al.

MUTUAL, -Ă adj. 1. Care se face în mod reciproc și simultan. ◊ Asistență mutuală = formă de colaborare politică și militară între state, în condiții stipulate de contracte, în scopul apărării comune împotriva unui eventual atac armat; inducție mutuală = inducție electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. 2. (Impr.) Care are loc reciproc și fără cuvinte. [Pron. -tu-al. / < fr. mutuel, cf. lat. mutuus].

MUTUAL, - adj. reciproc. (< fr. mutuel)

MUTUAL ~ă (~i, ~e) Care se influențează unul pe altul; reciproc. Ajutor ~. [Sil. -tu-al] /<fr. mutuel

mutual a. care merge dela unul la altul: stimă mutuală.

*mutuál, -ă adj. (fr. mutuel, d. lat. mútuus, mutual, rudă cu a muta și a împrumuta). Reciproc, între amîndoĭ: stimă mutuală, ajutor mutual. Asigurare mutuală, în care membriĭ plătesc mutual pagubele suferite de unu din eĭ. Învățămînt mutual, sistemă după care copiiĭ se învață unu pe altu supt direcțiunea unuĭ institutor. Adv. În mod mutual: a se ajuta mutual.

mutual (desp. -tu-al) adj. m., pl. mutuali; f. mutuală, pl. mutuale

mutual (-tu-al) adj. m., pl. mutuali; f. mutuală, pl. mutuale

mutual adj. m. (sil. -tu-al), pl. mutuali; f. sg. mutuală, pl. mutuale

MUTUAL adj. (POL.) reciproc. (Acord ~.)