MUȘCHI², mușchi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele și la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților lui fundamentale, contractibilitatea și elasticitatea, pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului. 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea șirei spinării, întrebuințată în alimentație. – Lat. musculus (< mus).

mușchi² sm [At: BIBLIA (1688), 150²/35 / V: (ltm) musclu, muscul, muscur / Pl: mușchi, (rar, sn) ~uri / E: ml musculus] 1 (Atm; mpl) Țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților fundamentale de contractilitate și elasticitate, după impulsul nervos primit, pune în mișcare diferite organe sau părți ale corpului. 2 (Spc) Bucată de carne macră de porc, de vacă etc., care se găsește de-a lungul coloanei vertebrale. 3 (Spc) Produs alimentar preparat prin sărarea, afumarea etc. musculaturii din regiunea dorsolombară.

MUȘCHI², mușchi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele și la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților lui fundamentale, contractibilitatea și elasticitatea, pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului. 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea șirei spinării, întrebuințată în alimentație. – Lat. musculus (din mus).

MUȘCHI², (1) mușchi, s. m., (2) mușchiuri, s. n. 1. Țesut fibros și cărnos la oameni și la animale, care se contractă și se relaxează după impulsul nervos primit și pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului, Ceilalți concurenți... cu pieptul lat cu mușchii în fus și cu tendoanele elastice. C. PETRESCU, Î. II 216. Pe fața-i osoasă mușchii jucau subt pielea oacheșă, întinsă și lucitoare. REBREANU, R. II 232. Munteanul e sprinten, potrivit în legăturile lui, mai mult mușchi decît carne. RUSSO, O. 101. 2. Bucată de carne de măcelărie desprinsă din regiunea șirei spinării, a pulpelor etc.

MUȘCHI² ~ m. Organ al corpului omenesc și al unor animale, format dintr-un țesut fibros care servește la mișcarea diverselor părți și organe ale corpului. /<lat. musculus

MUȘCHI³ ~ m. Bucată de carne moale (de porc, de vacă etc.), desprinsă din regiunea coloanei vertebrate și folosită în alimentație. /<lat. musculus

1) múșchĭ m., pl. tot așa (lat. músculus, dim. d. mus, guzan; vgr. mys, scr. mush, germ. maus, vsl. myšĭ; it. múscolo, pv. fr. muscle, cat. muscio, vpg. musgoo. V. miologie, myosotis). Organ fibros din care se compune carnea animalelor și pintr’ale căruĭ contracțiunĭ se produc toate mișcările animaluluĭ. În măcelărie, carnea de de-a lungu spinăriĭ. V. biceps.

musclu sm vz mușchi²

muscul sm vz mușchi²

muscur² sm vz mușchi²

mușchiu, ~ie a [At: ALR II, 3403/76 / Pl: ~chii / E: mușchi¹ + -iu] (Reg) Verde ca mușchiul¹ (1).

mușchiu m. 1. organ fibros ce formează carnea corpului și produce prin contracțiunile sale toate mișcările animalelor; 2. parte cărnoasă d’alungul șirei spinării la animale, carnea cea mai bună pentru fripturi: mușchi de vacă. [Lat. MUSCULUS, lit. șoricel (din cauza asemănării exterioare)].

mușchi s. m., art. mușchiul; pl. mușchi, art. mușchii

mușchi s. m., art. mușchiul; pl. mușchi, art. mușchii

mușchi (bot., anat.) s. m., art. mușchiul; pl. mușchi, art. mușchii

mușchi

mușchiu, mușchi.

mușchi (mușchi), s. m. – 1. Țesut fibros și cărnos. – 2. Fileu, ramstec. – - Mr. mușcl’u, megl. mușchi. Lat. muscŭlus (Pușcariu 1138; Candrea-Dens., 1181; REW 5772), cf. it. muscolo, prov., fr. muscle, cat. musclo, sp. muslo, alb. musk „umăr” (Philippide, II, 648). – Der. mușchios, adj. (musculos); mușchiulos, adj., încrucișare între cuvîntul anterior cu musculos; muscular, adj., din fr. musculaire; musculatură, s. f., din fr. musculature; musculos, adj., din fr. musculeux. – Din rom. provine mag. musty (Edelspacher 19).

a avea mușchi / pitici pe creier expr. (adol.) a fi nebun

c-așa vrea mușchii mei! expr. fiindcă așa vreau eu!

MUȘCHI s. I. (ANAT.) mușchi constrictor = (înv.) mușchi strângător; mușchi involuntar v. mușchi neted; mușchi neted = mușchi involuntar; mușchi scheletic v. mușchi striat; mușchi striat = mușchi scheletic. II. (BOT.) briofită.

MUȘCHI STRÂNGĂTOR s. v. mușchi constrictor.

MUȘCHI CONSTRICTOR s. (ANAT.) (înv.) mușchi strîngător.

mușchi strîngător s. v. MUȘCHI CONSTRICTOR.

MUȘCHI² s. m. 1. (Anat.; mai ales la pl.) Țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților fundamentale de contractilitate și elasticitate, după impulsul nervos primit, pune în mișcare diferite organe sau părți ale corpului. Cf. ANON. CAR. El avea un trup fără oase și fără mușchi. IST. AM. 48^r/21, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, POLIZU, PONTBRIANT, D. Calul era numai spumă; mușchii i se întinseseră ca coarda unui arc. NEGRUZZI, S. I, 42. Un fel de foc nestins îi cutreiera cu fiori de răcoare toți mușchii și toate vinele lui cele slăbite. EMINESCU, N. 10. Brațul său în care mușchii stau ca funii încordate. MACEDONSKI, O. I, 215. Pe fața-i osoasă mușchii jucau subt pielea oacheșă, întinsă și lucitoare. REBREANU, R. II, 232. Jap era un cățel negru . . . cu pieptul lat, cu mușchii puternici. GALACTION, O. 302. Mușchii feții îmi sînt contractați. CAMIL PETRESCU, U. N. 20. Ridicol . . . printre ceilalți concurenți, care toți vor fi fiind, desigur, cu pieptul lat, cu mușchii în fus și cu tendoanele elastice. C. PETRESCU, U. II, 216. Mușchii gambei ca și cei ai coapsei sînt reprezentați în măduvă prin două grupuri sau, mai degrabă, prin două coloane celulare. PARHON, O. A. I, 13. Mușchii feței nici nu i se clinteau măcar; parcă erau de piatră. V. ROM. august 1954, 126, cf. ALR I 105, 741. 2. S p e c. Bucată de carne de porc, de vacă etc., care se găsește de-a lungul coloanei vertebrale și se folosește ca aliment. Trimisăi cu Iosif, nepotu mieu, și niște limbi de bou i de capră și niște mușchi (a. 1778). FURNICĂ, I. C. 80. Limbile, salamurile și mușchiurile lunecau ca untul pe gîtlejurile lor. GANE, N. II, 42. Porcii îngrășați se prefăceau în mușchi și cîrnați. REBREANU, I. 166. Stăpînii turmelor care erau aduse spre tăiere opreau pentru ei mușchii, pe care-i păstrau sărați la butoaie. MOROIANU, S. 26. Domnul Ianoș de la bancă numai mușchi în sînge mănîncă. STANCU, R. A. IV, 24, cf. H III 292. Nu ne duce, Doamne, Unde este foame . . . , C-ai tăi vor fi mușchii, Mușchii și rărunchii. TEODORESCU, P. P. 263. ♦ (De obicei urmat de determinări) Produs alimentar preparat prin sărarea, afumarea etc. musculaturii din regiunea dorso-lombară. Mușchi afumat. Mușchi țigănesc. Mușchi file. 3. (Învechit; în sintagma) Mușchiul grîului = lamura grîului. I-au hrănit pre ei . . . cu seul mușchilor grîului (l a m u r a g r î u l u i B 1938, 220). BIBLIA (1688), 150²/35. – Pl.: mușchi și (rar, n.) mușchiuri. - Și: (forme latinizante) musclu (VEISA, i. 172/9), muscul (ÎVÎRNAV, I. 138^v/5), muscur (AMFILOHIE, F. 256^t/3) s. m. – Lat. musculus (< mus).