mâncărușă sf [At: RETEGANUL, P. P. 72 / E: mâncare + -ușă] 1-8 (Trs; șhp) Mâncărică (1-8). 9 (Trs; Mar) Omletă.

MÂNCĂRUȘĂ s. v. mâncărică.

mîncărușă s. v. MÎNCĂRICĂ.

mâncărușă, s.f. – (gastr.) „În căldărușe se pune unt sau se taie slănină; apoi se taie 3-4 cepe și se frig împreună. Peste acestea se fărâmă urdă și se frig încă puțin timp, se amestecă bine cu o lingură și se adaugă 2-3 linguri de groscior; se frige totul încă 6-7 min., se sărează și se ia căldărușa de pe foc. Se mănâncă cu mămăligă” (Georgeoni, 1936: 81). ♦ (onom.) Mâncărușă (Mâncărușoaie, Mâncărușoi, Mâncăroșeni), poreclă în Dragomirești (Faiciuc, 1998), Valea Stejarului (Hotea, 2005), Văleni (Godja Ou, 2002). – Din mâncare (< a mânca, din lat. manducare) + suf. -ușă (MDA); cf. mâncărică.^[1]

mâncărușă, s.f. – (gastr.) „În căldărușe se pune unt sau se taie slănină; apoi se taie 3-4 cepe și se frig împreună. Peste acestea se fărâmă urdă și se frig încă puțin timp, se amestecă bine cu o lingură și se adaugă 2-3 linguri de groscior; se frige totul încă 6-7 min., se sărează și se ia căldărușa de pe foc. Se mănâncă cu mămăligă” (Georgeoni 1936: 81). Mâncărușă (Mâncărușoaie, Mâncărușoi, Mâncăroșeni), poreclă în Dragomirești (Faiciuc 1998), Valea Stejarului (Hotea 2005), Văleni (Godja Ou 2002). – Din mâncare (< a mânca, din lat. manducare) + -ușă.^[1]

MÎNCÁRUȘĂ s. f. (Prin Transilv.) Mîncărică (1). N-ar fi cine să te spele, să te cîrpească, să-ți facă cîte o țîr' de mîncărușă bună, cum ești dedat. RETEGANUL, P. P. 72. ♦ (Prin Transilv. și Maram.) Jumări de ouă. Cf. ALR II 4082/353. LEXIC REG. 20. - Mîncare + suf. -ușă.