9 definiții pentru măcelărire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCELĂRIRE, măcelăriri, s. f. Acțiunea de a (se) măcelări și rezultatul ei; măcelărit1. – V. măcelări.

MĂCELĂRIRE, măcelăriri, s. f. Acțiunea de a (se) măcelări și rezultatul ei; măcelărit1. – V. măcelări.

măcelărire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: măcelări] 1 (Rar) Desfacere în bucăți și sortare a cărnii de consum de către măcelar. 2 Măcel (1).

MĂCELĂRIRE, măcelăriri, s. f. Acțiunea de a măcelări și rezultatul ei. 1. Măcel. Acuma măcelărire! Nici una din muierile ce căzură în mîinile voinicilor nu mai scăpa cu viață. ISPIRESCU, U. 53. Noaptea opri măcelărirea armatei musulmane și o feri de o destrucție totală. BĂLCESCU, O. I 201. 2. (Rar) Desfacerea cărnii de consum în bucăți, separarea felurilor de carne. Trebuia, înainte de toate, să-și dea părerea cît cîntărește carnea... apoi să facă măcelărirea în șasesprezece feluri de cărnuri. SLAVICI, O. II 126.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măcelărire s. f., g.-d. art. măcelăririi; pl. măcelăriri

măcelărire s. f., g.-d. art. măcelăririi; pl. măcelăriri

măcelărire s. f., g.-d. art. măcelăririi; pl. măcelăriri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂCELĂRIRE s. distrugere, exterminare, masacrare, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ unei populații.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂCELĂRIRE s. f. Acțiunea de a (s e) m ă c e l ă r i. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF. 1. (Rar) Desfacere în bucăți și sortare a cărnii de consum de către măcelar. Cf. COSTINESCU. Trebuia. . . apoi să facă măcelărirea în șasesprezece feluri de cărnuri. SLAVICI, O. II, 126. 2. Ucidere (în masă), masacrare, măcel, (învechit) măcelărie (3). Acuma [să vezi] măcelărire ! Nici una din muierile ce căzură în mîinile voinicilor nu mai scăpa cu viață. ISPIRESCU, U. 53,cf. 84. Însă fără îndoială, un act ca acesta, măcelărirea „robului împărătesc” din Iași. . . ar fi spulberat tronul lui Brîncoveanu însuși. IORGA, L. I, 315.Pl.: măcelăriri. – V. măcelări.

Intrare: măcelărire
măcelărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcelărire
  • măcelărirea
plural
  • măcelăriri
  • măcelăririle
genitiv-dativ singular
  • măcelăriri
  • măcelăririi
plural
  • măcelăriri
  • măcelăririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măcelărire, măcelăririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) măcelări și rezultatul ei; măcelărit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: măcelărit
    • 1.1. Masacrare, măcel. DLRLC
      • format_quote Acuma măcelărire! Nici una din muierile ce căzură în mîinile voinicilor nu mai scăpa cu viață. ISPIRESCU, U. 53. DLRLC
      • format_quote Noaptea opri măcelărirea armatei musulmane și o feri de o destrucție totală. BĂLCESCU, O. I 201. DLRLC
    • 1.2. rar Desfacerea cărnii de consum în bucăți, separarea felurilor de carne. DLRLC
      • format_quote Trebuia, înainte de toate, să-și dea părerea cît cîntărește carnea... apoi să facă măcelărirea în șasesprezece feluri de cărnuri. SLAVICI, O. II 126. DLRLC
etimologie:
  • vezi măcelări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.