mălură sf [At: ȘEZ. XI, 76 / A și: mălură / Pl: ~ri / E: cf gr μέληι] 1 Specie de ciupercă microscopică ce parazitează grâul, secara sau alte graminee, distrugându-le grăunțele și producând în interiorul acestora o pulbere neagră, rău mirositoare, alcătuită din spori (Tilletia). 2 (Reg) Ciupercă microscopică parazită care produce mana viței de vie (Peronospora viticola). 3 Boală a grâului și a altor graminee, cauzată de mălură (1) Si: (reg) tăciune învălit, tăciune plin. 4 (Reg; lpl) Pozne. 5 (Csc) Boabe de grâu sau de alte cereale atacate de mălură (1). 6 (Bot; pop) Neghină (Agrostemma githago). 7 (Prc; csc) Semințe de neghină. 8 (Olt; csc) Resturi murdare ce rămân de la topirea metalelor, de la facerea săpunului etc. 9 (Olt) Murdărie. 10-11 (Bot; reg; îe) ~ra-bălții Peniță (Myriophyllum spicatum și verticillatum).

MĂLURĂ s. f. Boală a griului și a altor păioase, cauzată de o ciupercă microscopică, care distruge sămînța, umplînd boabele cu o pulbere de culoare neagră, formată din sporii ciupercii. ♦ (Cu sens colectiv) Boabe atinse de această boală; pulberea neagră din interiorul lor. Cu o traistă de boabe, mai mult mălură și neghină, ne-am ales. STANCU, D. 99. Ca mălura de negri sînt ochii ei duioși. COȘBUC, P. II, 195. – Accentuat și: mălură.

MĂLURĂ f. 1) Boală care atacă unele plante graminee, cauzată de ciuperci parazite ce distrug conținutul boabelor, formând în interiorul lor o pulbere neagră. 2) Ciupercă microscopică care produce această boală. 3) Pulberea neagră din interiorul boabelor atacate de această ciupercă. [G.-D. mălurii; Acc. și mălură] /cf. ngr. méluri

mălură f. boală de grâu, numită și tăciune: mălura din grâu se alege la râu PANN. [Derivat din măl, nomol, boala prefăcând substanță făinoasă a cerealelor într’o pulbere neagră].

mălură f., pl. ĭ (cp. cu ngr. mélurĭ, gărgăriță care roade cerealele). O boală a cerealelor produsă de o cĭupercă parazită (tillétia). – Un grăunte de grîŭ atacat de mălură e ceva maĭ întunecat la coloare, ĭar cînd îl strivim, ĭese un praf negru care pute a pește împuțit și care se compune din sporiĭ cĭuperciĭ. Ca să ferim grînele de această boală trebuĭe să le punem într’o soluțiune de sulfat de cupru de 2 saŭ 3% în ainte de a le semăna. Mălura bălțiĭ, peniță, o plantă (V. peniță). La Boc. și Cdr. mălúră. Și mólură (saŭ molúră?). V. și molotru și tăcĭune.

!mălură (boală a cerealelor; ciupercă) s. f., g.-d. art. mălurii; pl. măluri

mălură/mălură s. f., g.-d. art. mălurii/mălurii; pl. măluri/măluri

mălură/mălură s. f., g.-d. art. mălurii/mălurii, pl. măluri/măluri

mălură

MĂLURĂ s. v. năgară, neghină, zizanie.

MĂLURĂ s. (FITOP.) (reg.) tăciune. (Boala plantelor numită ~.)

MĂLURĂ s. (reg.) tăciune. (Boala plantelor numită ~.)

mălură s. v. NĂGARĂ. NEGHINĂ. ZIZANIE.

MĂLURA-BĂLȚII s. v. peniță.

mălura-bălții s. v. PENIȚĂ.

mălură (măluri), s. f. – Tăciune, ciupercă parazită a grîului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι „gărgăriță” (Scriban). – Der. mălurit, adj. (atacat de mălură); mălurici, s. m. (plantă, Orobus niger), numită așa pentru că la uscare devine neagră, ca acoperită de mălură; măluros, adj. (cu mălură).