opțiuni
  • info

9 definiții pentru măntăluță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNTĂLUȚĂ, măntăluțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță.

măntăluță sf [At: ȘEZ. III, 244 / Pl: ~țe / E: manta + -ăluță] 1-2 (Șhp) Manta (1) (mică) Si: (rar) măntiuță (1-2).

MĂNTĂLUȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță.

MĂNTĂLUȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. Să ne dați o părăluță, să cumpărăm o măntăluță. ȘEZ. III 244.

măntălúță f., pl. e. Manta mică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măntăluță (fam.) s. f., g.-d. art. măntăluței; pl. măntăluțe

măntăluță (fam.) s. f., g.-d. art. măntăluței; pl. măntăluțe

măntăluță s. f., g.-d. art. măntăluței; pl. măntăluțe

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂNTĂLUȚĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a n t a (I 1). Să ne dați o părăluță, Să cumpărăm o măntăluță. ȘEZ. III, 244. - Pl. : măntăluțe. – Manta + suf. -ăluță.

Intrare: măntăluță
măntăluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măntăluță
  • măntăluța
plural
  • măntăluțe
  • măntăluțele
genitiv-dativ singular
  • măntăluțe
  • măntăluței
plural
  • măntăluțe
  • măntăluțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măntăluță, măntăluțesubstantiv feminin

  • 1. familiar Diminutiv al lui manta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să ne dați o părăluță, să cumpărăm o măntăluță. ȘEZ. III 244. DLRLC
etimologie:
  • Manta + sufix -ăluță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.