MĂTASE, (2) mătăsuri, s. f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Țesătură fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre. 2. Varietate de țesături din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit. ♦ Ață de mătase (1). 3. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc. 4. Compuse: (Bot.) mătasea-broaștei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare; mătasea-bradului = mătreață-de-arbori. [Pr.: (reg.) mătasă] – Lat. metaxa.

mătase sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 202/9 / V: (rar) met~ / Pl: ~suri, (îrg) ~tăsi, ~tăși, (reg) meteși / G-D: ~tăsii, (rar) ~i, ~tăsei / E: ml metaxa cf ngr μετάξι] (Șîs ~ naturală) Fir obținut din gogoșile viermilor de mătase Si: (pop) borangic. (Pex; șîs ~ artificială, ~ vegetală) Fibră textilă vegetală sau sintetică, având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de mătase (1). 3-4 Țesătură din mătase (1-2). 5 Ață de mătase (1). 6 (Reg; îs) ~sa morților Funigei. 7 (Îla) De – Mătăsos, moale, lucios. 8 (Îs) Mere de ~ Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape. 9 (Îla) Crescut în ~ Răsfățat. 10 (Csc; îs) ~a porumbului sau ~ de porumb Fire subțiri, cafenii-gălbui, care ies din pănuși, la vârful știuletelui de porumb, în formă de smoc mătăsos. 11 (D. porumb; îe) A fi în (sau a face, a da, a da în, a lepăda, a slobozi) ~ (sau ~tăsi, ~tăși, ~tăsuri) A începe să lege. 12 (Îc) ~a-broaștei sau ~a-broaștelor, ~de-apă Alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci, stătătoare Si: (reg) lâna-broaștei, mătreață (3). 13 (Bot; reg; îc) ~să-trifoiului Torțel (Cuscuta Epithymum). 14 (Bot; reg; îc) ~sa-iepurelui (Cuscuta arvensis). 15 (Bot; reg) Zglăvoc (Centaurea plumosa). 16 (Bot; reg) Gălbinare (Serratula sinctoria). 17 (Reg; îc) Pasăre-de- ~ Mătăsar (4).

MĂTASE, (1) mătăsuri, s. f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Țesătură fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre; (la pl.) varietăți de țesături din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit. ♦ Ață de mătase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc. 3. Compuse: (Bot.) mătasea-broaștei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare; mătasea-bradului = mătreață-de-arbori. [Pr.: (reg.) mătasă] – Lat. metaxa.

MĂTASE, (1) mătăsuri, s. f. 1. (Și în forma mătasă) Fibră textilă obținută prin fierbere din borangic (mătase naturală); p. ext. fibră textilă vegetală sau sintetică avînd proprietăți asemănătoare cu proprietățile firului de borangic; (la pl.) soiuri de țesături din asemenea fire. «Burghezia»... dă grîul țăranului pe mătăsurile franțuzești. IBRĂILEANU, SP. CR. 200. Moș Nichifor avea o biciușca cu șfichiul de mătasă. CREANGĂ, P. 107. ◊ Fig. La noi sînt codri verzi de brad Și cîmpuri de mătasă. GOGA, P. 12. Se tolănesc alene. pe mătasa troscotului. DELAVRANCEA, S. 97. Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EMINESCU, O. I 142. ◊ Vierme de mătase v. vierme. Gogoașă de mătase v. gogoașă. ♦ Expr. (Rar) Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat. Fata crescută-n mătasă N-ai la ce-o aduce-n casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. 2. (Cu sens colectiv; în expr.) Mătasea porumbului = fire subțiri, cafenii-gălbui, care ies din pănuși, la vîrful știuletelui de porumb, în formă de smoc mătăsos. Stilele acestor flori sînt prelungite în formă de firișoare, cunoscute sub numele de mătasa porumbului. BOTANICA 206. Își arată dinții prin mustăcioara de coloarea mătăsii uscate de porumb. SADOVEANU, O. A. II 209. 3. Compuse: mătasea-broaștei = alge verzi, filamentoase, formînd mase plutitoare la suprafața apelor dulci și stătătoare; lîna-broaștei, mătreață (2). Sub pod, printre firele verzi de mătasa-broaștei, se legănau două mîini albe cu degetele desfăcute. CAMILAR, N. I 70; mătasea-bradului = mătreață de arbori, v. mătreață (2); fluture de mătase v. fluture. Pl. și: mătăsi (DONICI, f. 57). – Variantă: mătasă s. f.

MĂTASE ~ăsuri f. 1) Fibră naturală obținută prin depănarea gogoșilor de viermi de mătase; borangic. 2) Țesătură din asemenea fibre; borangic. 3) Fibră textilă artificială care imită firul de borangic. 4) Țesătură din asemenea fibre. 5) la pl. Varietăți ale acestei țesături. 6) (cu sens colectiv) Cantitate mare de obiecte confecționate din asemenea țesătură. * Crescut în ~ crescut în avuție; răsfățat. 7) Totalitate a firelor subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și ies din pănuși în formă de smoc. * ~asea-broaștei sau ~-de-apă specie de alge verzi plutitoare pe suprafața apelor stătătoare; mătreață. [G.-D. mătăsii] /<lat. metaxa

mătase f. 1. fir subțire ce se trage din gogoșile gândacilor de mătase și țesătura din asemenea fire: rochie de mătase; 2. învelișul știuletelui de porumb; 3. fig. se zice de părul subțire și moale; 4. Bot. mătasea broaștelor, specie de alge verzi filamentoase cari formează masse plutitoare la suprafața apelor dulci și stătătoare (Conferva). [Lat. METAXA].

mătáse (Munt.) Tran. mătásă (Olt.) și matásă (Mold.) f. (lat. mataxa și metaxa, mătase brută, d. vgr. mátaxa și métaxa, fuĭor de mătase; it. matassa, fuĭor, legătură de fire, pv. madaisa, vfr. madaise [nfr. matasse d. it.], sp. madeja, pg. madeixa. D. rom. vine ung. matász). Fir supțire și lucitor produs de un fel de omidă numită pop. gîndac (greșit zis verme, după fr.) de mătase (în zool. bombyx). Țesătură (stofă) făcută din asemenea fire: rochie de mătase (V. borangic). Firele care atîrnă din știuletele de popușoĭ. Mătăsică, tortel. Pl. mătăsurĭ, felurĭ de (stofe, de haĭne de) mătase. Mătasea broașteĭ, lîna broașteĭ. V. lînă. Matase artificială, matasă făcută din celuloză. – Gîndaciĭ de mătase îs adușĭ din China. Eĭ se nutresc cu frunze de dud (de unde vine numele județuluĭ Tutova, renumit odinioară pin mătase). China, Japonia, Italia, Francia și Spania produc astăzĭ multă mătase. Un painjin carnivor halabea, care trăĭește în Madagascar, produce o mătase gălbuĭe foarte fină și maĭ rezistentă decît a gîndacilor. Acest painjin poate fi crescut ușor, dar numaĭ în regiunile tropicale. Fiecare halabea produce 3-4 sute de fire de 4-5 orĭ din zece în zece zile pînă la moarte. Omida bombyx e maĭ grea de crescut și inferioară în privința economică. Industria acesteĭ mătăsĭ e în plin progres la școala profesională din Tananarivo (1920). În ultimu timp a’nceput a se crește și’n America un painjin numit koba, care produce un fir din care se țese o mătase foarte frumoasă.

metase sf vz mătase

MĂTASĂ s. f. v. mătase.

mătase s. f., art. mătasea, g.-d. mătăsi, art. mătăsii; (sorturi) pl. mătăsuri

mătase s. f., art. mătasea, g.-d. mătăsi, art. mătăsii; (sorturi) pl. mătăsuri

mătase s. f., art. mătasea, g.-d. mătăsi, art. mătăsii; pl. mătăsuri

mătase, gen. mătăsii

mătase, -tasei gen. a., -tăsuri (diferite feluri de mătase).

+vierme de mătase (larva fluturelui-de-mătase) (desp. vier-) s. m. + prep. + s. f.

MĂTASE s. (BOT.) 1. (pop.) mustață, (Transilv. și Ban.) păr. (~ a porumbului.) 2. mătasea-broaștei (Cladophora, Spirogyra etc.) = (reg.) mătreață, ața-apei, lâna-broaștei, mătase-de-apă, râia-broaștei, râie-broștească, râie-de-apă, straiul-broaștei, (Bucov.) jabrina-broaștei.

MĂTASE s. (BOT.) 1. (pop.) mustață, (Transilv. și Ban.) păr. (~ a porumbului.) 2. mătasea-broaștei (Cladophora, Spirogyra etc.) = (reg.) mătreață, ața-apei, lîna-broaștei, mătase-de-apă, rîia-broaștei, rîie-broștească, rîie-de-apă, straiul-broaștei, (Bucov.) jabrina-broaștei.

GÂNDAC DE MĂTASE s. v. fluture de mătase, vierme de mătase.

gîndac-de-mătase s. v. FLUTURE-DE-MĂTASE. VIERME-DE-MĂTASE.

mătase (-tăsuri), s. f. – 1. Țesătură fină. – 2. Smoc la știulete de porumb. – Var. (Mold.) matase. Mr. mătase, megl. mătăși. Lat. metaxa, mataxa, din gr. μέταξα (Diez, I, 268; Roesler 573; Tiktin; REW 5403), cf. it. matassa, prov. madaisa, sp. madeja, port. madeixa, cu semantism divergent; și, de asemeni, ngr. μετάξι, alb. mëthafsë (Philippide, II, 647). Pl. este colectiv. – Der. mătăsar, s. m. (lucrător sau vînzător de mătase; pasăre, Ampelis garrulus); mătăsărie, s. f. (fabrică, magazin de mătăsuri); mătăsică, s. f. (țesătură de mătase amestecată cu altă fibră); mătăsos, adj. (ca mătasea). – Din rom. provine mag. matász (Edelspacher 18).

MATASĂ (MĂTASĂ), Constantin (1878-1971, n. Răpciuni, azi Ceahlău, jud. Neamț), preot și arheolog român. Prototop al jud. Neamț (1909-1912; 1940-1945); inițiator al lucrărilor de construcție a bisericii Precista (1915). A efectuat săpături arheologice la Frumușica, Podei-Târgu-Ocna, Dealul Viei, Izvoare ș.a. Lucrări: „Palatul cnejilor”, „Câmpul lui Dragoș. Toponimie veche și actuală a județului Neamț”, „Prin Moldova de sub munte”.

MĂTASĂ, Constantin V. Matasă.

C’est de la boue dans un bas de soie (fr. „E noroi într-un ciorap de mătase”) – cuvintele marchizului De Luaderdale despre Talleyrand, consemnate de Chateaubriand în Memoriile de dincolo de mormînt (V., pag. 402). Expresia denunță un caracter murdar care se ascunde sub maniere politicoase. E sensul contrar vorbei noastre: „Brînză bună în burduf de cîine.” IST.

pudră de mătase expr. (tox.) cocaină.

țigan de mătase expr. țigan lăutar.

MĂTASE s. f. 1. (Și în sintagma mătase naturală) Fir de borangic prelucrat; p. ext. (și în sintagmele mătase artificială, mătase vegetală) fibră textilă vegetală sau sintetică, avînd proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic; țesătură din asemenea fire. 5 brîie de matase cu canafi (a. 1 588). CUV. BĂTR. I, 202/9. Dară cine. . . are hi atîta de nebun să-ș dea ochii săi să-i scoață. . . pentru veșmente de mătasă? VARLAAM, C. 161, cf. ST. LEX. 173^r1/14. Dud din care să hrănesc gîndacii, carii fac mătasa (a. 1 705). GCR I, 356/31. 11 litre mătase cărămizie (a. 1 720). IORGA, B. R. 328, cf. 224. Mai luat-au Ghenghea iară oraș mare, unde se face mătasă multă. MUSTE, LET. III, 79/12. 3 cingători de mătase (a. 1 760). IORGA, B. R. 224, cf. id. S. D. XII, 174. Viermile care face mătasa (a. 1 779). GCR II, 120/10. Femeile ce scot mătăsuri din gîndaci au început fieșcare să-și lucreze meșteșugul pe la casa ei (a. 1831). DOC. EC. 478. Asemenea cu viermele ce deapănă mătasea, mă sîrguiam să mă înfășur cu pînza cea de nebunia mea țesută. MARCOVICI, C. 15/22. Florile de fir, mâtăsi și catifea, Ce ruge înălța cînd ploaia se ivea, De frumusețea lor lipsite și pătate, Au fost de la ferești afară lepădate. DONICI, F. 57, cf. NEGRUZZI, S. II, 91. Regina Krimhilda. . . împodobește cu giuvaere metăsurili arabe, albe ca zăpada. HASDEU, I. C. I, 100. Adă-mi fața ta voioasă. . . Că mă jur în ceas curat Să-ți torc haine de mătasă. ALECSANDRI, P. I, 9. Al ei chip. . . cu ochiu-l măsuri, Prin ușoara-n- vinețire a subțirilor mătăsuri. EMINESCU, O. I, 79, cf. 152. Ștergarele erau de mătase. ISPIRESCU, L. 38, cf. MACEDONSKI, O. I, 179, 242. Această clasă, „burghezia”,. . . venită din Paris. . . dă grîul țăranului pe mâtăsurile franțuzești. IBRĂILEANU, SP. CR. 200. Mama. . . le da numai pînza de bumbac țesută și nălbită de ea, ori borangicul sau mătasa pentru zăvelci. AL LUPULUI, P. G. 17. Am uitat să socotesc între cumpărături basma de matasă. SADOVEANU, Z. C. 310. Bunicul își pune lavalieră de matasă albă cu puchiței. TEODOREANU, M. U. 232. Bolta cerească se limpezise, și în vibrația orbitoare a dimineții părea căptușită cu o imensă pînză de mătasă albastră. BART, S. M. 54. Capacitatea crescîndă a mătasei artificiale de a înlocui mătasea naturală a redus treptat rentabilitatea culturii viermelui de mătase. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 20, cf. V. ROM. iulie 1 954, 25. Atunci craiul s-a căit, In matasă i-a-nvelit, Și-n biserică i-au dus. ALECSANDRI, P. P. 21, cf. ȘEZ. III, 231. El ni s-a dus In țar-ungurească, Ca să-mi tîrguiască. . . Pînză și meteși, Ca să-i cos cămăși. MAT. FOLK. 266. Și din cui îș alegea Sîta mari și cam deasî, Tot cu pînza di mătasî. ib. 1476, cf. 1 465,1467. Din coadă de cîine sită de mătase nu se mai face (= cu omul fără caracter nu poți face nimic bun). Cf. NEGRUZZI, S. I, 248, ZANNE, P. I, 377, 597, III, 336, V, 333. Ce e nalt ca casa, Verde ca mătasa, Și amar ca fierea, Și dulce ca mierea? (Nucul). GOROVEI, C. 243. Vierme de mătase v. v i e r m e. Fluture de mătase v. f l u t u r e. Gogoașă de mătase v. g o g o a ș ă. (Regional) Mătasa morților = funigei. Cînd zărește fire albe de „mătasa morților” plutind în aer, se ridică și privește lung și pasionată în urma lor. SĂM. II, 232. Locuri deșerte împodobite cu bolîndari de stepă, de pămătufurile cărora se zbăteau și scînteiau acele fire nețesute, numite de pământeni matasa-morților. SADOVEANU, O. XIII, 317. ◊ L o c. a d j. De mătase = mătăsos, moale, lucios. Părul ei castaniu ce se slobozea în unde de matase. . . ar fi înflăcărat pe Xenocrat. NEGRUZZI, S. I, 17. Părul ei cel negru-n valuri de mătase se desprinde. EMINESCU, O. I, 142, cf. DELAVRANCEA, S. 97. La noi sînt codri verzi de brad Și cîmpuri de mătasă. GOGA, P. 12. În soare luceau firele de mătase ale funigeilor. C. PETRESCU, A. 436. Cînd văz păru-i de mătasă, Dorul ei tare m-apasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31, cf. 35. (Fig.) Își rostea cumplitele-i cuvinte cu glas de mătase. STANCU, R. A. V, 63. ◊ Mere de mătase = varietate de mere nedefinită mai de aproape. BULET. GRĂD. BOT. I, nr. 3, 76. ◊ E x p r. Crescut în mătase = crescut în belșug; răsfățat. Fata crescută-n mătasă N-ai la ce-o aduce-n casă. JARNIK-BÎRSEANU, D. 436. ♦ Ață de mătase (1). Cămașa era de pînză albă, era cusută la mâneci cu mătăsuri de culori diferite și cu fluturi. BOLINTINEANU, O. 437. O năframă cusută frumos cu flori de mătasă. CREANGĂ, A. 92. Cum înșiri mărgăritarele pe un fir alb de mătase, așa curgeau vorbele lui. DELAVRANCEA, O. II, 86. Șede la masă și coasă. . . Cu amici și cu mătasă. JARNIK-BÎRSEANU, D. 339, cf. 68, 213. 2. (Cu sens colectiv, mai ales în sintagmele mătasea porumbului sau mătase de porumb) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care ies din pănuși, la vîrful știuletelui de porumb, în formă de smoc mătăsos. Mătasea de pe porumb nu se poate curăți bine (a. 1869). ap. TDRG. Purcelul. . . să ridică, să întinde, își scutură trupul de mătăși și purcede spre fund, de unde vine gălăgia. SĂM. IV, 154. Păpușa sau puica se numește astfel pînă ce nu are mătasă. PAMFILE, R. 88. Fuma foi uscate de nuc sau mătase de porumb. IOVESCU, N. 38. Ceaiul de mătase de porumb. . . se dă în boalele de rinichi. VOICULESCU, L. 230. Povara cozilor grele împletite din mătasă crudă de păpușoi. CAZIMIR, GR. 115. Foaie verde fir mătasî. MAT. FOLK. 1426, cf. ȘEZ. I, 74, III, 58,160. ALR SN I h 106. ◊ E x p r. A fi în (sau a face, a da, a da în, a lepăda, a slobozi) mătase (sau mătăsi, mătăși, mătăsuri) = (despre porumb) a începe să lege. Popușoii. . . din grădini erau în matîsi. I. IONESCU, P. 328, cf. com. MARIAN, PAMFILE, A. R. 88, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR I 902/530, 592, 600, 810. 3. Compuse: mătasea-broaștei sau mătasea-broaștelor, mătasea-de-apă = nume dat algelor verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci, stătătoare ; (regional) mătreață, lîna-broaștei. Cf. ANTIPA, P. 53, PAMFILE, D. 91, ATILA, P. 79. Mătasea-broaștei face opac luciul apei. RALEA, S. T. I, 271. Sub pod, printre firele verzi de mătasa-broaștei, se legănau două mîini albe. CAMiLAR, N. I, 70. Soarele. . . se scufunda printre ostroavele cu pipirig în apa moartă, năpădită de mătasea-broaștei și de lintiță. BENIUC, M. C. I, 75, cf. H XI 327, ALR SN III h 832 ; (regional) mătasa-trifoiului = torței (Cuscuta Epithymum). Cf. ENC. AGR. M, 735 ; mătasa-iepurelui = Cuscuta arvensis. Cf. ȚOPA, C. 219. 4. (Bot. ; regional) Zglăvoc (Centaurea plumosa). Cf. PĂCALĂ, M. R. 15. 5. (Bot. ; regional) Gălbinare (Serratula tinctoria). Cf. PĂCALĂ, M. R. 15. – Pl.: mătăsuri și (învechit și regional) mătăsi, mătăși, (regional) meteși. – Gen.-dat.: mătăsii și (rar) mătasei, mătăsei. – Și: (rar) metáse s. f. – Lat. metaxa. Cf. gr. μέταξα, μάταξα, ngr. μετάξι.

METÁSE s. f. v. mătase.