opțiuni
  • info

7 definiții pentru născocorî

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

născocorî vr [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 402 / V: ~cocori, ~cocovi / Pzi: ~răsc, născocor / E: ns cf născocor] (Trs; Ban) 1 A se lăuda. 2 A se îngâmfa. 3 A se răsti la cineva. 4 A se înfuria.

NĂSCOCORÎ, născocorăsc și născocor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

NĂSCOCORÎ, născocorăsc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) 1. A se răsti. 2. A se făli, a se îngîmfa; a se lăuda.

născocori v vz născocorî

născocovi v vz născocorî

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂSCOCORÎ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, răcni, răsti, semeți, striga, țipa, urla, zbiera.

născocorî vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA, ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. RĂCNI. RĂSTI. SEMEȚI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

Intrare: născocorî
născocorî1 (1 -răsc) verb grupa a IV-a conjugarea a VII-a reflexiv
verb (V410)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • născocorî
  • născocorâre
  • născocorât
  • născocorâtu‑
  • născocorând
  • născocorându‑
 singular plural
  • născocorăște
  • născocoraște
  • născocorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • născocorăsc
 (să)
  • născocorăsc
  • născocoram
  • născocorâi
  • născocorâsem
a II-a (tu)
  • născocorăști
 (să)
  • născocorăști
  • născocorai
  • născocorâși
  • născocorâseși
a III-a (el, ea)
  • născocorăște
  • născocoraște
 (să)
  • născocorască
  • născocora
  • născocorî
  • născocorâse
plural I (noi)
  • născocorâm
 (să)
  • născocorâm
  • născocoram
  • născocorârăm
  • născocorâserăm
  • născocorâsem
a II-a (voi)
  • născocorâți
 (să)
  • născocorâți
  • născocorați
  • născocorârăți
  • născocorâserăți
  • născocorâseți
a III-a (ei, ele)
  • născocorăsc
 (să)
  • născocorască
  • născocorau
  • născocorâră
  • născocorâseră
verb (V348)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • născocorî
  • născocorâre
  • născocorât
  • născocorâtu‑
  • născocorând
  • născocorându‑
 singular plural
  • născocoară
  • născocorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • născocor
 (să)
  • născocor
  • născocoram
  • născocorâi
  • născocorâsem
a II-a (tu)
  • născocori
 (să)
  • născocori
  • născocorai
  • născocorâși
  • născocorâseși
a III-a (el, ea)
  • născocoară
 (să)
  • născocoare
  • născocora
  • născocorî
  • născocorâse
plural I (noi)
  • născocorâm
 (să)
  • născocorâm
  • născocoram
  • născocorârăm
  • născocorâserăm
  • născocorâsem
a II-a (voi)
  • născocorâți
 (să)
  • născocorâți
  • născocorați
  • născocorârăți
  • născocorâserăți
  • născocorâseți
a III-a (ei, ele)
  • născocoară
 (să)
  • născocoare
  • născocorau
  • născocorâră
  • născocorâseră
născocovi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
născocori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

născocorî, născocorăscverb

  • 1. A se răsti. DLRLC DLRM
    sinonime: răsti
    • format_quote Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. DLRLC
  • 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. DLRLC DLRM
    sinonime: făli lăuda mândri îngâmfa
    • format_quote Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.