nămete sm [At: LB / V: (reg) momet, namete, nameț, năimeț, nămat, nămet, nămeț sn, nomeț / Pl: ~eți, (rar, sn) ~uri / E: bg намет] (Mpl) 1 Cantitate mare de zăpadă căzută într-un loc sau îngrămădită de viscol Si: noian, troian. 2 (Pex; udp „de”) Cantitate mare din ceva. 3 Grămadă.

NĂMETE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă, morman (de obicei îngrămădit de viscol); troian. Greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să lupți cu nămeții. PAS, Z. I 294. Unde au fost nămeții în putere, i-au lăsat oamenii să se topească atunci cînd le va veni vremea. SADOVEANU, P. M. 180. Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53. ◊ (Metaforic) Ulița... se ducea de-a berbeleaca în nămeții de verdeață prăfuiți ai Cișmegiului. MACEDONSKI, O. III 47. – Variantă: nemete (ODOBESCU, S. III 63) s. m.

NĂMETE ~ți m. mai ales la pl. Strat gros de zăpadă viscolit și îngrămădit în formă de val; troian. /<bulg. namet

năméte și neméte m. (vsl. nametŭ, cort [a căruĭ formă e ca a troĭanuluĭ], nametati, a zăcea; bg. námet, troĭan; ceh. namet, cort. V. omăt). Vest. Troĭan: nămețĭ (sau omețĭ) de zăpadă. Fig. Colos: un nemete de erudițiune.

homete sm vz nămete

momet s vz nămete

namete smi vz nămete

nameț s vz nămete

năimet s vz nămete

nămăt³ s vz nămete

nămet¹ sm vz nămete

nămeț sn vz nămete

nemet² sn vz nămete

nemete sm vz nămete

nomeț sm vz nămete

nămet m. V. nemete.

nemète m. 1. grămadă de zăpadă strânsă de vânt; 2. fig. colos: un nemete de erudițiune OD. [Și nămet = serb. NAMET (din slav. NAMETATI, a arunca; v. zăpadă)].

neméte V. nămete.

nămete (grămadă de zăpadă) s. m., (mai frecv.) pl. nămeți

nămete (troian) s. m., pl. nămeți

nămete s. f., pl. nămeți

NĂMETE s. noian, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.)

NĂMETE s. noian, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.)

nămete (nămeți), s. m. – 1. Troian, morman de zăpadă. – 2. Uriaș, gigant. – Var. nămet, neme(t)e. Mr. nămet. Sb. namet „amplasament” și „impozit”, din sl., sb. nametati „a amplasa” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 406; Cihac, II, 210; Conev 37), cf. omăt, podmet. Sensul al doilea arată o asociere a acestui cuvînt cu creațiile expresive de tipul mamină sau namilă „pocitanie”: de la o var. neatestată *namură s-ar fi format un sing. regresiv nam, s. m. (obiect voluminos), cf. Scriban; și prezența acestui cuvînt ar fi facilitat o greșeală de interpretare, prin care s-ar fi considerat nămete ca un der. de la nam cu suf. -ete. Der. nămetenie (var. nemetenie, nemetanie), s. f. (pocitanie, fantoșă; uriaș); nămeți (var. nemeți), vb. (a bloca, a închide; a acumula zăpadă pînă la blocarea intrărilor); nămornic, adj. (colosal, enorm), cf. mamorniță; nemeț (var. nămeteț, nimiteț), s. m. (minge, cucui; Mold., fular), cu suf. -eț, cf. rut. nametka „fular”; nimăt, s. n. (Mold., îngrăditură, gard).