16 definiții pentru naufragiu
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NAUFRAGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-și continua călătoria. [Pr.: na-u-] – Din lat. naufragium, it. naufragio.
NAUFRAGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-și continua călătoria. [Pr.: na-u-] – Din lat. naufragium, it. naufragio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
naufragiu sn [At: MAIOR, T. 14/17 / P: na-u~ / V: (rar) ~fraj / Pl: ~ii, (rar) ~age / E: lat naufragium, it naufragio, fr naufrage] 1 Accident al unei nave, care provoacă scufundarea ei sau o pune în imposibilitate de a-și continua drumul Si: (rar) naufragiere (2), (înv) naiefrângere. 2 (Fig) Pagubă. 3 (Fig) Nenorocire. 4 (Fig) Dezastru. 5 (Fig) Ruină. 6 (Fig) Distrugere. 7 (Fig) Eșec total.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAUFRAGIU, naufragii, s. n. Scufundare sau eșuare a unei nave; avariere gravă sau accident care scoate o navă din circulație. Ce întîmplare grozavă are loc?... Un naufragiu, un cataclism, o trombă marină care sfărîmă totul? BOGZA, C. O. 19. În fundul curții sub un uriaș șopron, toate sfărîmăturile... se adunau zi cu zi, ca în urma unui vast naufragiu. ANGHEL, PR. 84. În Constantinopole vă sînt apoi cunoscute piedicile ce avurăm, apoi naufragiul ce cercarăm la înturnare. GHICA, A. 804.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAUFRAGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o navă din circulație. 2. (Fig.) Ruină, distrugere, eșec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAUFRAGIU s. n. 1. accident grav, avarie care scoate o navă din circulație, prin scufundare, rupere sau eșuare. 2. (fig.) ruină, distrugere, dezastru. (< lat. naufragium, it. naufragio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NAUFRAGIU ~i n. 1) Avariere a unei nave în urma unui accident, care poate provoca scufundarea sau imposibilitatea de a-și continua calea; catastrofă maritimă. A suferi un ~. 2) fig. Eșec total. [Sil. -na-u-] /<lat. naufragium, fr. naufragie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
naufragiu n. 1. sfărâmarea unei corăbii; 2. fig. ruină, pagubă mare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* naufrágiŭ n. (lat. naufragium din *navifragium, d. navis, navă, și frangere, a frînge). Înecarea saŭ spargerea uneĭ corăbiĭ și imposibilitatea de a maĭ înainta, cum ar fi aruncarea eĭ pe niște stîncĭ: a face, a suferi naufragiŭ. Fig. Ruină, mare pagubă: naufragiu uneĭ averĭ. – Și naŭ-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
naufraj sn vz naufragiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
naufragiu (desp. na-u-fra-) s. n., art. naufragiul; pl. naufragii, art. naufragiile (desp. gi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
naufragiu [giu pron. gĭu] (na-u-fra-) s. n., art. naufragiul; pl. naufragii, art. naufragiile (-gi-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
naufragiu s. n. (sil. na-u-fra-) (-giu pron. -giu), art. naufragiul; pl. naufragii, art. naufragiile (sil. -gi-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
naufragiu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
naufragiu, -gii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NAUFRAGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrângere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NAUFRAGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrîngere.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: na-u-fra-giu
- pronunție: naufragĭu
substantiv neutru (N54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
naufragiu, naufragiisubstantiv neutru
- 1. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-și continua călătoria. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: naiefrângere
- Ce întîmplare grozavă are loc?... Un naufragiu, un cataclism, o trombă marină care sfărîmă totul? BOGZA, C. O. 19. DLRLC
- În fundul curții sub un uriaș șopron, toate sfărîmăturile... se adunau zi cu zi, ca în urma unui vast naufragiu. ANGHEL, PR. 84. DLRLC
- În Constantinopole vă sînt apoi cunoscute piedicile ce avurăm, apoi naufragiul ce cercarăm la înturnare. GHICA, A. 804. DLRLC
-
- 2. Eșec total. DN MDN '00sinonime: dezastru distrugere eșec ruină
etimologie:
- naufragium DEX '09 DEX '98 DN
- naufragio DEX '09 DEX '98 DN