NEÎNFRICARE s. f. Lipsă de teamă; vitejie, curaj, îndrăzneală. – Pref. ne- + înfricare (rar „frică” < înfrica).

neînfricare sf [At: SCÎNTEIA 1953, nr. 2563 / Pl: ~cări / E: ne- + înfricare] Lipsă de teamă Si: curaj, vitejie, (înv) neînfricoșare.

NEÎNFRICARE s. f. Lipsă de teamă; vitejie, curaj, îndrăzneală. – Ne- + înfricare (rar „frică” < înfrica).

NEÎNFRICARE s. f. Curaj, îndrăzneală. N-a existat în lume partid care să lupte pentru interesele oamenilor muncii cu consecvența, perseverența și neînfricarea cu care luptă pentru aceste interese partidul comunist. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.

neînfricare s. f., g.-d. art. neînfricării

neînfricare s. f., g.-d. art. neînfricării

neînfricare s. f., g.-d. art. neînfricării

NEÎNFRICARE s. 1. v. curaj. 2. v. vitejie.

NEÎNFRICARE s. 1. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (~ cuiva în acțiunile sale.) 2. bărbăție, bravură, curaj, eroism, vitejie, (pop.) voinicie. (~ cuiva în luptă.)