NEA² s. f. (Înv. și reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neauă s. f.] – Lat. nix, nivis.

nea² sf [At: PSALT. 305 / V: ~uă / Pl: (nob) nei / E: ml nix, nivis] 1 (Trs; îrg; în limba literară actuală cu valoare poetică) Zăpadă. 2 (Poetic; îla) De ~ Alb strălucitor. 3 (Îal) Marmorean. 4 (Reg) Promoroacă.

NEA² s. f. (Înv., reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neauă s. f.] – Lat. nix, nivis.

NEA² s. f. (Regional) Zăpadă. După ce se curăță pămîntul de neaua asta dintîi, va să vie iarna cea adevărată. SADOVEANU, P. M. 157. Iarna-i grea și neaua-i mare. HODOȘ, P. P. 59. Cîndu-i negură și nea, Atuncea caii să ia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. ◊ (În comparații) Și plîngînd înfrînă calul, Calul ei cel alb ca neaua. EMINESCU, O. I 66. – Variantă: neauă (EMINESCU, O. IV 107) s. f.

NEA¹ f. poet. Precipitație atmosferică în formă de fulgi albi, ce se așterne pe pământ; zăpadă. [Art. neaua] /<lat. nix, nivis

NEA s. f. (Ban., Criș., Trans. SV) Zăpadă. Cum are pogori ploaia sau neaua din ceriu și nu s-are înturna de adia. MOL. 1688, 234^v. Albu voiu fi ca neaua. MISC. SEC. XVII, 77^r. Statură înaintea lor doi bărbați cu veșminte albe ca neaua,. C 1729, 75^r. Astă-noapte au căzut brumă, nea, grindină. MȘE, 93; cf. N. TEST. (1648); AC, 355; LEX. MARS., 230; MCCR, 6. Etimologie: lat. nix. Cf. o m ă t.

nea f. zăpadă. [Lat. NIVEM].

1) nea și neáŭă f., pl. nele (lat. nix și pop. nĭvis, gen. nĭvĭs, nea, din *snigvs, *snigvis, got. snaivs, germ. schnee, rus. snieg, it. pg. neve, pv. cat. neu, vfr. neif, noif [nfr. neige, d. neiger, a ninge], sp. nieve. V. ning, ninsoare). Vechĭ. Omăt, zăpadă.

neauă sf vz nea²

NEAUĂ s. f. v. nea.

neáŭă V. nea.

nea¹ (zăpadă) s. f., art. neaua

nea² (înv., reg.) s. f., art. neaua

nea s. f., art. neaua

nea, art. neaua (2 sil.)

nea, neaua a.

NEA s. v. zăpadă.

NEA s. (MET.) ninsoare, omăt, zăpadă. (~ua acoperă cîmpia.)

nea s. f. – Zăpadă. – Var. neauă. Mr. neao, megl. nęuă, istr. nęwu. Lat. nĭvem (Pușcariu 1160; Candrea-Dens., 1211; REW 5936; Unbegaun, Orbis, II, 347-51), cf. vegl. nai, it., port. neve, prov., cat. neu, v. fr. noif, sp. nieve. – Der. îneua, vb. (a se umple cu zăpadă); neios, s. m. (decembrie), din lat. nĭνōsus (Pascu, Arch. Rom., VI, 261; REW 5935), cf. it., sp. port. nevoso.

nea s.f. (pop.) 1. zăpadă. 2. promoroacă.

nea, s.n. – Zăpadă, omăt: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu, 1996: 357). – Lat. nix, nivis „zăpadă” (Scriban, DEX, MDA). „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi, 1925, Cursuri: 65).

nea, s.n. – Zăpadă: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu 1996: 357). – Lat. nex, nivis; „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi 1925 Cursuri: 65).