NEATENT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

neatent, ~ă a [At: IORDAN, G. 200 / P: ne-a~ / Pl: ~nți, ~e / E: ne- + atent] 1 Care nu are atenția concentrată asupra cuiva sau a ceva. 2 (Pex) Distrat. 3 Care trădează lipsă de interes.

NEATENT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + atent.

neatent a. nebăgător de seamă.

* neatént, -ă (ea 2 sil.) adj. (ne și atent). Care nu e atent. – Rar inatent.

*ATENT I. adj. Băgător de seamă, luător aminte: să fii ~ la cele ce vei auzi și vei vedea. II. adv. Cu băgare de seamă, cu luare aminte: scoase petecul de hîrtie și-l privi ~ (VLAH.) ¶¶ contr. NEATENT [lat.].

neatent (desp. ne-a-) adj. m., pl. neatenți; f. neatentă, pl. neatente

neatent (ne-a-) adj. m., pl. neatenți; f. neatentă, pl. neatente

neatent adj. m. (sil. ne-a-), pl. neatenți; f. sg. neatentă, pl. neatente

NEATENT adj. v. distrat.

NEATENT adj. absent, distrat, (Mold.) uitit, (fig.) căscat, împrăștiat. (Un om ~.)

Neatent ≠ atent