13 definiții pentru neatenție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEATENȚIE s. f. Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă etc. care dovedește lipsa de atenție (față de cineva). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atenție.

neatenție sf [At: F (1897), 346 / P: ne-a~ / Pl: ~ii / E: ne- + atenție] 1 Lipsă de atenție Si: (rar) neîngrijire (2). 2 Atitudine, gest etc. care trădează lipsă de atenție.

NEATENȚIE s. f. Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă etc. care vădește lipsa de atenție (față de cineva). [Pr.: ne-a-] – Ne- + atenție.

*ATENȚIUNE, *ATENȚIE sf. 1 Băgare de seamă, luare aminte: lucrează cu multă ~; a atrage, a distrage ~a 2 pl. Îndatoriri, îngrijiri pornite din considerație, din respect: dacă ai ști ce bun e, ce plin de atenții e pentru mine (BR.-VN.) contr. NEATENȚI(UN)E.

* neatențiúne f. Lipsă de atențiune. – Rar și inatențiune. – Și -énție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

neatenție (desp. ne-a-, -ți-e) s. f., art. neatenția (desp. -ți-a), g.-d. neatenții, art. neatenției

neatenție (ne-a-, -ți-e) s. f., art. neatenția (-ți-a), g.-d. neatenții, art. neatenției

neatenție s. f. (sil. ne-a-, -ți-e), art. neatenția (sil. -ți-a), g.-d. art. neatenției; pl. neatenții

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEATENȚIE s. 1. (livr.) inadvertență. (Eroarea e o simplă ~.) 2. v. distracție.

NEATENȚIE s. 1. (livr.) inadvertență. (Eroarea e o simplă ~.) 2. absență, distracție. (E de-o ~ condamnabilă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NEATENȚIE. Subst. Neatenție, distragere (rar), distracție, absență (fig.), lipsă de atenție, omitere, omisiune, scăpare din (de) vedere, nebăgare de seamă, trecere cu vederea, uitare, uitucie (rar), uituceală; zăpăceală, buimăceală, năuceală, năucie (rar). Lipsă de interes, dezinteres, dezinteresare; superficialitate; neglijare, neglijență, delăsare, apatie, indiferență, indolență, pasivitate. Gură-cască, cască-gură, încurcă-lume; uituc; zăpăcit. Adj. Neatent, distrat, absent (fig.), cu gîndul aiurea, cu capul în nori, dus pe gînduri, absorbit de gînduri, pierdut, împrăștiat, adormit (fig.), uituc, uitit (reg.), uitător (rar); zăpăcit, buimac, buimatic (rar), buimăcit, năuc, măucit. Neglijent, delăsător, apatic, indiferent, pasiv; superficial. Nepoliticos. Vb. A fi neatent, a fi distrat, a fi absent (fig.), a fi cu capul în nori. A umbla neatent, a călca în străchini. A uita, a uita de la mînă pînă la gură. A pierde din vedere, a scăpa din vedere, a trece cu vederea, a nu observa, a nu băga în seamă, a nu acorda nici o atenție. A se zăpăci, a se buimăci. A se dezinteresa, a arăta lipsă de interes, a neglija. Adv. Fără atenție, fără băgare de seamă, fără interes. V. inactivitate, indolență, neseriozitate, uitare, zăpăceală.

Intrare: neatenție
  • silabație: ne-a-ten-ți-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neatenție
  • neatenția
plural
genitiv-dativ singular
  • neatenții
  • neatenției
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neatențiesubstantiv feminin

etimologie:
  • Prefix ne- + atenție. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.