neașezat, ~ă a [At: URECHE, L. 58 / P: ne-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + așezat] 1 Care nu este așezat. 2 (Asr) Care nu are locuință statornică. 3 (Pex) Care nu are rosturi de viață statornică. 4 (Înv; d. domnie, treburi) Care nu este încă definitiv. 5 (Înv) Dispus spre tulburări. 6 (D. vremuri, stări) Zbuciumat. 7 (Reg; d. copii) Vioi.

neașezat a. 1. care încă nu s’a așezat, nomad; 2. fig. neliniștit, turbulent.

neașezát, -ă (ea 2 sil.) adj. Rar. Fig. Care nu e așezat, neliniștit, dezordonat.

AȘEZAT I. adj. 1 p. AȘEZA ¶¶ contr. NEAȘEZAT ¶ 2 ~ la minte, cu minte sănătoasă, cu judecată: bunicul era ~ la mintea lui (CRG.) ¶ 3 Cuminte, de treabă, cu purtări bune, astîmpărat: e mic, numai de opt ani, și ~ ca un om mare (BAS.) ¶ 4 ‡Temeinic, trainic: domnind cu pace, cu domnie ~ă și cu țară întemeiată (MUST.) . II. sbst. 1 Faptul de a (se) așeza ¶ 2 Logodnă.

NEAȘEZAT adj. v. nestatornic.

neașezat adj. v. NESTATORNIC.