5 definiții pentru nebătut

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nebătut a. 1. care n’a fost bătut; 2. neumblat: nebătute cărări GR. AL.

nebătút, -ă adj. Care n’a fost bătut. Neumblat: drum nebătut.

BĂTUT I. adj. 1 p. BATE 2 Sdrobit, prăpădit: ~ de cale și oboseală (JIP.) 3 Bătătorit, pe care s’a călcat sau s’a umblat mult: proverb: calea ~ă este cea mai scurtă 👉 CALE 4 🐑 Lapte ~ 👉 LAPTE 5 Împodobit: o cloșcă tot de aur, ~ă cu pietre scumpe (CRG.) 6 Bani bătuți, bani gata, peșin: nu era în stare să găsească nici o mie de lei bani bătuți (I.-GH.) 7 🐑 Întors, jugănit, castrat: berbec ~, țap ~; de aci, familiar: ~ la cap, prost, tîmpit; proverb: E ~ la cap, Tocmai ca un țap contr. NEBĂTUT: muierea ~ă e ca moara neferecată. II. BĂTUT sbst. Faptul de a bate (în toate accepțiunile): ~ul covoarelor, porumbului, etc. III. BĂTU (pl. -te) sf. Un fel de horă țărănească, cu mișcări repezi și foarte vioaie: fetele întindeau hora și bătuta cu flăcăii (I.-GH.).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEBĂTUT adj. imbatabil, invincibil, nebiruit, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un sportiv ~.)

Intrare: nebătut
nebătut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebătut
  • nebătutul
  • nebătutu‑
  • nebătu
  • nebătuta
plural
  • nebătuți
  • nebătuții
  • nebătute
  • nebătutele
genitiv-dativ singular
  • nebătut
  • nebătutului
  • nebătute
  • nebătutei
plural
  • nebătuți
  • nebătuților
  • nebătute
  • nebătutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)