18 definiții pentru necăji

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

necăji [At: BIBLIA (1688), 912/1 / V: (pop) nă~, (nob) ~cași[1] / Pzi: ~jesc, (reg) năcăj / E: slv наказати, накажѫ „a pedepsi”, „a aviza”] 1 vt (Înv) A supune la suferințe fizice sau morale. 2 vt (Spc) A face cuiva un rău, o nedreptate. 3 vr A suferi din punct de vedere fizic sau moral. 4 vr A depune eforturi mari pentru realizarea unui scop Si: a se căzni, a se trudi, (reg) a se canoni. 5 vi (Pop) A trăi în condiții grele. 6 vt A nemulțumi. 7-8 vt A (se) supăra. 9 vt A deranja. 10 vr A protesta. 11 vt (Rar) A face în ciudă. 12 vt (Rar) A stârni invidia cuiva. 13 vt A nu lăsa în pace pe cineva Si: a hărțui, a urmări, (reg) a zădărî. 14-15 vtrr A (se) agasa. 16 vt A tachina.

  1. Referința încrucișată recomandă ca variantă forma: necăși LauraGellner

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui (cuiva) un necaz, o supărare; a face cuiva sînge rău, a mînia, a supăra, a irita, a amărî. Blestemul părinților pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie gheonoaie. ISPIRESCU, L. 4. Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii. CREANGĂ, P. 47. ♦ A nu lăsa (pe cineva) în pace; a sîcîi, a tachina. Ați necăjit într-o zi, prin gard, un păun, care s-a-nfoiat pe dată. PAS, Z. I 47. Se găsea însă din cînd în cînd cîte un om care, neavînd altă treabă, se lega de el și-l necăjea. SLAVICI, O. I 227. ♦ Refl. A se enerva, a se mînia. Cu cît se vedea mai neîndemînatic, cu atît se necăjea mai rău. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Se necăjea pentru că-l durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la învățătură. GHICA, S. A. 71. Ce, bade, te-ai necăjit? Și eu numa i-am glumit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77. 2. Refl. A-și da osteneala, a se trudi, a se căzni. Pușcașii se necăjeau să scoată un polobocel de vin. SADOVEANU, O. I 68. După ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, cînd s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii. ALECSANDRI, T. I 120. ◊ Intranz. (Rar) Vai de mama cu feciori! Necăjește Pînă-i crește, Împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124. – Variantă: năcăjí (CREANGĂ, A. 23, ALECSANDRI, T. I 112, HODOȘ, P. P. 207) vb. IV.

A NECĂJÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A deranja cu repetarea insistentă a aceluiași lucru; a pisa; a plictisi. 2) (ființe) A supune unor chinuri (fizice); a chinui. /Din necaz

A SE NECĂJÍ mă ~ésc intranz. 1) A depune multă trudă; a se strădui din răsputeri; a se osteni; a se chinui; a se obosi; a se munci; a se căzni. 2) A fi cuprins de supărare, de necaz; a se supăra; a se enerva. /Din necaz

necăjì v. a (se) supăra foarte. [Slav. NAKAZITI, a pedepsi, a aviza].

NĂCĂJÍ vb. IV v. necăji.

necăși[1] v vz necăji

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: necași LauraGellner

năcăjésc v. tr. (vsl. nakaziti, a pedepsi, a învăța, sîrb. „a desfigura”, ceh. „a infecta”. V. pricăjesc). Est. Supăr, întristez. Chinuĭesc, căznesc. Încĭudez, înfuriĭ. V. refl. Mă încĭudez. – În vest necăjesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

necăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjesc, 3 sg. necăjește, imperf. 1 necăjeam; conj. prez. 1 sg. să necăjesc, 3 să necăjească

necăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjesc, imperf. 3 sg. necăjea; conj. prez. 3 necăjească

necăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. necăjeáscă

necăjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NECĂJÍ vb. 1. v. mâhni. 2. v. nemulțumi. 3. v. înciuda. 4. v. enerva. 5. v. strădui. 6. v. chinui.

NECĂJI vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî. a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata.) 2. a nemulțumi, a supăra. (Îl ~ că nu-l poate ajuta.) 3. a (se) înciuda, a (se) supăra, (pop.) a (se) ciudi. (Nu-l mai ~!) 4. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Nu-l mai ~ cu insistențele tale!) 5. a se canoni, a se cîzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.)

Intrare: necăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • necăji
  • necăjire
  • necăjit
  • necăjitu‑
  • necăjind
  • necăjindu‑
singular plural
  • necăjește
  • necăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • necăjesc
(să)
  • necăjesc
  • necăjeam
  • necăjii
  • necăjisem
a II-a (tu)
  • necăjești
(să)
  • necăjești
  • necăjeai
  • necăjiși
  • necăjiseși
a III-a (el, ea)
  • necăjește
(să)
  • necăjească
  • necăjea
  • necăji
  • necăjise
plural I (noi)
  • necăjim
(să)
  • necăjim
  • necăjeam
  • necăjirăm
  • necăjiserăm
  • necăjisem
a II-a (voi)
  • necăjiți
(să)
  • necăjiți
  • necăjeați
  • necăjirăți
  • necăjiserăți
  • necăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • necăjesc
(să)
  • necăjească
  • necăjeau
  • necăji
  • necăjiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năcăji
  • năcăjire
  • năcăjit
  • năcăjitu‑
  • năcăjind
  • năcăjindu‑
singular plural
  • năcăjește
  • năcăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năcăjesc
(să)
  • năcăjesc
  • năcăjeam
  • năcăjii
  • năcăjisem
a II-a (tu)
  • năcăjești
(să)
  • năcăjești
  • năcăjeai
  • năcăjiși
  • năcăjiseși
a III-a (el, ea)
  • năcăjește
(să)
  • năcăjească
  • năcăjea
  • năcăji
  • năcăjise
plural I (noi)
  • năcăjim
(să)
  • năcăjim
  • năcăjeam
  • năcăjirăm
  • năcăjiserăm
  • năcăjisem
a II-a (voi)
  • năcăjiți
(să)
  • năcăjiți
  • năcăjeați
  • năcăjirăți
  • năcăjiserăți
  • năcăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • năcăjesc
(să)
  • năcăjească
  • năcăjeau
  • năcăji
  • năcăjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necăji, necăjescverb

  • 1. tranzitiv A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Blestemul părinților pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie gheonoaie. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
    • format_quote Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii. CREANGĂ, P. 47. DLRLC
    • 1.1. A sâcâi, a tachina pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ați necăjit într-o zi, prin gard, un păun, care s-a-nfoiat pe dată. PAS, Z. I 47. DLRLC
      • format_quote Se găsea însă din cînd în cînd cîte un om care, neavînd altă treabă, se lega de el și-l necăjea. SLAVICI, O. I 227. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se enerva, a se mânia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu cît se vedea mai neîndemînatic, cu atît se necăjea mai rău. VLAHUȚĂ, O. A. 111. DLRLC
      • format_quote Se necăjea pentru că-l durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la învățătură. GHICA, S. A. 71. DLRLC
      • format_quote Ce, bade, te-ai necăjit? Și eu numa i-am glumit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77. DLRLC
  • 2. reflexiv A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pușcașii se necăjeau să scoată un polobocel de vin. SADOVEANU, O. I 68. DLRLC
    • format_quote După ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, cînd s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii. ALECSANDRI, T. I 120. DLRLC
    • format_quote intranzitiv rar Vai de mama cu feciori! Necăjește Pînă-i crește, Împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.