NECESAR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

necesar, ~ă [At: CALENDARIU (1794), 31/15 / V: ~ariu, ~ser / Pl: ~i, ~e / E: fr nécessaire, lat necessarius] 1 a Care trebuie să fie. 2 a Care trebuie să se îndeplinească. 3 a De care este nevoie. 4 a Care este indispensabil în vederea realizării unui scop. 5 a (Pex) Util. 6 a (Îs) Muncă ~ă Parte a muncii depuse de lucrător în procesul de producție, prin care se creează produsul folosit pentru întreținerea lui și a familiei sale. 7 a (Îlv) A fi ~ A trebui. 8 a Care se produce sau decurge în mod inevitabil, necondiționat din... 9 a Care nu poate fi înlăturat Si: (asr) neapărat. 10 a (Îlav) În mod ~ Obligatoriu. 11 a (Îs) Strictul ~ Cantitate minimă din ceva indispensabilă pentru un anumit scop. 12 a (Spc; îas) Cantitate de alimente, îmbrăcăminte, indispensabile pentru un trai decent. 13 sn (Lsg; udp „de”) Ceea ce este trebuincios într-un anumit scop. 14 sn (Spc) Trusă care cuprinde obiectele trebuitoare pentru executarea anumitor activități. 15 sn (Pex) Obiecte cuprinse într-o astfel de trusă. 16 a Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple în condițiile date. corectat(ă)

*NECESAR I. adj. 1 Trebuincios, de care e absolută nevoie ¶ 2 Ceea ce nu poate să nu fie. II. (pl. -re) sn. 1 Lucru de neapărată trebuință pentru a-și susține traiul: a-i lipsit ~ul ¶ 3 Cutie, lădiță cu obiecte trebuincioase la cusut, la brodat, la facerea toaletei în călătorie, etc. [fr.].

NECESAR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ◊ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. Muncă necesară = parte a muncii depuse de lucrător în procesul de producție, prin care se creează produsul folosit pentru întreținerea sa și a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

NECESAR, -Ă, necesari, -e, adj. De care este (neapărată) nevoie, de care nu ne putem lipsi; trebuitor, trebuincios, indispensabil. Nu poți cionti dintr-o ființă vie organele absolut necesare vieții. CARAGIALE, N. F. 26. Puturăm să cumpărăm cele necesare pentru mîncare, adică pîine, brînză și struguri. BOLINTINEANU, O. 265. Dacă în adevăr concursul meu vă este necesar, vi-l promit din toată inima. ALECSANDRI, S. 33. ◊ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva) indispensabilă pentru un anumit scop. (În economia capitalistă) Muncă necesară (spre deosebire de supramuncă) = munca prin care muncitorul salariat reproduce valoarea forței sale de muncă. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. ▭ (În forma necesariu) Veni aici cu mulțime de vesminte... cizme lungi și alte necesarii. BOLINTINEANU, O. 268. – Variantă: necesariu, -ie adj.

NECESAR, -Ă adj. Care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. // s.n. Ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. [Cf. fr. nécessaire, it. necessario, lat. necessarius].

NECESAR, -Ă I. adj. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. ♦ strictul ~ = cantitatea minimă din ceva, indispensabilă pentru un anumit scop. II. s. n. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. (< fr. nécessaire, lat. necessarius)

NECESAR ~ă (~i, ~e) și substantival Care este de trebuință; care nu poate lipsi; trebuincios. Mijloace ~e. * Strictul ~ minimum absolut trebuincios. /<fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario

necesar a. 1. trebuincios, de care cineva nu se poate lipsi: respirațiunea e necesară vieții; 2. în filozofie, se zice de ceeace nu poate a nu fi: căldura e efectul necesar al focului. ║ n. 1. ceeace e indispensabil pentru traiu: îi lipsește necesarul; 2. cutie sau lădiță pentru lucruri necesare: un necesar de piele (după fr. nécessaire).

* necesár, -ă adj. (lat. necessarius). Trebuincĭos, de nevoĭe, de care aĭ necesitate: armele-s necesare soldatuluĭ la (saŭ în) luptă, cleĭu e necesar la lipit. Care trebuĭe numaĭ de cît să existe orĭ să se întîmple: adevărurile necesare ale rațiuniĭ, căldura e efectu necesar al foculuĭ. Foarte folositor: acest soldat s’a făcut necesar regimentuluĭ. S.n. Ceĭa ce e indispensabil viețiĭ. Strictu necesar, lucrurĭ absolut necesare viețiĭ saŭ altuĭ scop. S.n., pl. e (după fr. nécessaire). Cutie cu unelte necesare maĭ ales la cusut (V. bisactea). Adv. În mod necesar, numaĭ de cît.

necesariu, ~ie a, sn vz necesar

neceser, ~ă a, sn vz necesar

NECESARIU, -IE adj. v. necesar.

necesar² s. n., pl. necesaruri

necesar¹ adj. m., pl. necesari; f. necesară, pl. necesare

necesar¹ adj. m., pl. necesari; f. necesară, pl. necesare

necesar² s. n.

necesar s. n.

necesar adj. m., pl. necesari; f. sg. necesară, pl. necesare

NECESAR adj. 1. v. indispensabil. 2. v. neapărat. 3. v. trebuincios. 4. v. util.

NECESAR adj. 1. indispensabil, neapărat, nedispensabil, vital. (Condiții ~ pentru viață.) 2. neapărat, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuință.) 3. cerut, cuvenit, trebuincios, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~ pentru...) 4. folositor, trebuincios, util, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.)

Necesar ≠ inutil, nenecesar, netrebuincios

Malum necessarium (lat. „Rău necesar”) – Expresie folosită de istoricul latin Lampridius în Viața lui Alexandru Severus (46). A împrumutat-o de la greci, și anume de la Menandru (vezi: Rău necesar). IST.

Rău necesar (grec. Αναγκαίο κακό) – Expresia aparține poetului comic grec Menandru (342-292 î.e.n.) care, vorbind despre căsătorie, a spus acest lucru într-un distih ce i-a supraviețuit. Fraza completă, în greaca veche, suna astfel: „Dacă e să spun adevărul, căsătoria e un rău, dar un rău trebuincios”. Se poate extinde și la alte domenii, cînd e cazul. LIT.

NECESAR, -Ă adj., s. n. I. adj. 1. Care trebuie să fie, să existe, să se îndeplinească, de care este nevoie, care este indispensabil (în vederea realizării unui scop), cerut, cuvenit, trebuitor (pentru...), neapărat (5); p. ext. util, trebuincios. Condiciunea cea primare din cele necessere pentru a face o nuntă. calendariu (1794), 31/15. Cînii cei mușcători, carii sînt necesarii (de lipsă) în economie trebuie să se țină în lanț. Învățătură, 107/15. Cea mai primitivă și necesarie pe atunci din științe fu astronomia. heliade, o. ii, 70, cf. i, 294. Organele necesarie spre a fecunda. caiet, 69^r/24, cf. negulici, stamati, d. Plumînii lucrătoriului sînt siliți ca să se întinză și mai mult și să se ostenească mai mult spre a răsufla cîtățimea de oxigen necesariu. isis (1859), 130¹/9. Călătoriile ce fac de prin satele lor dintre munți în țară, după mijloacele necesarii (a. 1860). uricariul, vii, 118. Unii oameni au mai mult decît le trebuie, cînd alții nu au nici chiar mijloacele necesarii spre a se susține. filimon, o. i, 96. Dacă în adevăr concursul meu vă este necesar, vi-l promit din toată inima. alecsandri, s. 33. Nu poți cionti dintr-o ființă vie organele absolut necesare vieții, caragiale, n. f. 26. Ceea ce, în adevăr, trebuie să cerem, e ca acele întîmplări să fie posibile, să nu contrazică caracterul personagiilor și să fie necesare pentru dramă, pentru acțiunea ei. gherea, st. cr. ii, 255. Adunarea unui capital de 250 mii coroane, necesar pentru susținerea ziarului. f (1906), 10. Nu pune citate care nu sînt în legătură cu textul sau nu sînt necesare. bul. com. ist. i, 92. Cînd am vorbit de poziția atributului, am făcut distincția necesară numai între cel adjectival și cel substantival. iordan, g. 249. Într-un dulap dădu peste niște hîrtie monetă, necesară prezentului. bacovia, o. 243, cf. 232. Cuprinde numai o mică parte din istoricul tipografiei și anume, ce am crezut mai necesar. romanescu, zeț. 18. Se scoală în zorii zilei făcînd toate pregătirile necesare pentru a porni iarăși la muncă. ygrec, m. n. 151, cf. 149. Pînă ce nu isprăvesc ș-acest episod, care îmi apare din ce în ce mai necesar, nu mă pot simți liniștit. sadoveanu, o. ix, 134. Depărtarea medie la care putem trage cu pușca de alice este de maximum 50 m, deoarece, peste această limită, alicele nu mai posedă forța necesară pentru a ucide vînatul. stoica, vîn. 46, cf. 1, 52. Expresiile proprii pentru noțiunile pe care existența în creștere a oamenilor le făcea necesare. vianu, m. 10, cf. 20, 91. Lipsa totală a unor condiții de trai absolut necesare sau împrejurări cu totul anormale pot pune hotare de netrecut și în lumea apelor. c. antonescu, p. 96. Dormea... avînd pe noptieră revolverul și un geamantan cu lucruri necesare. t. popovici, se. 101. Avea obligația de a procura lemnul necesar construcțiilor de corăbii turcești, arvinte, term. 18. Stabilirea... măsurilor agrotehnice necesare pentru realizarea producțiilor. contemp. 1962, nr. 808, 1/2, cf. nr. 796, 2/4. Deschiderea unui hotel turistic, care să funcționeze tot anul, ar fi nu numai posibilă, ci necesară. tribuna, 1962, nr. 266, 2/4. ◊ Muncă necesară = parte a muncii depuse de lucrător în procesul de producție, prin care se creează produsul folosit pentru întreținerea lui și a familiei sale. ◊ loc. vb. A fi necesar = a trebui. Cînd vînăm cu gonaci e necesar ca să angajăm un număr mare de gonaci, care cunosc bine regiunea. stoica, vîn. 89. Este necesar să grupăm epitetele nu numai după forma lor gramaticală, dar și după obiectul, sfera și frecvența lor. vianu, s. 23, cf. id. m. 35. Pentru a le putea înțelege, este necesar să distingem clase de funcții, pe care să le caracterizăm. stoilov, t. f. 7. Este necesar ca în sistemele irigate să se aplice, pe lîngă irigație, toate măsurile de luptă contra secetei. agrotehnica, ii, 440. Este necesar să se arate că disocierea reversibilă a complecșilor are loc în trepte. Chim. an. calit. 59, cf. 46. ◊ (Substantivat) M-am privat de cele necesere. calendariu (1794), 37/29. Iar mai vîrtos daca pe lîngă această personificație se mai adaoge și grandiosul, miraculosul, imposibilul, narația îi devine și mai atrăgătoare, cu cît omul e mai înapoiat sau mai lipsit de necesarie. heliade, o. ii, 65. Merge... spre a-și cumpăra cele necesarie. lm. La Șiștov cel puțin puturăm să cumpărăm cele necesare pentru mîncare, adică pîine, brînză și struguri. bolintineanu, o. 265. 2. Care se produce sau decurge în mod inevitabil, necondiționat (din...); care nu poate fi înlăturat, care se produce în mod obligatoriu, (astăzi rar) neapărat (3). [Plante cu] poligamia de nevoie (necesarie). cornea, e. ii, 204/26. Legile naturei sînt fatali și necesarie. lm. Necesară este judecata A, dacă este înlăturată judecata O. maiorescu, l. 61, cf. 52. Se dovedește că pe lume nu sînt decît cauze necesare, care dau naștere la efecte tot așa de necesare. conta, o. c. 205, cf. 18. Căldura e efectul necesar al focului. șăineanu, d. u. Dacă metaforele unificatoare sînt necesare, ele sînt și universale, adică ele se impun oricărui spirit. vianu, m. 85. ◊ loc. adv. În mod necesar = obligatoriu, neapărat (4), cu necesitate, fără doar și poate, (rar) necesarmente. Corespunzători diacilor sau gramaticilor din cancelaria domnească erau logofeții de visterie. Nici pe aceștia nu-i găsim pomeniți în documentele secolului XV; cu toate acestea trebuie să admitem în mod necesar existența lor. bul. com. ist. v, 113. Reforma... s-ar fi produs în mod necesar, chiar dacă biserica catolică n-ar fi abuzat de lunga ei stăpînire fără control, oțetea, r. 317. II. s. n. 1. (La sg. ; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Ceea ce este trebuincios într-un anumit scop; cantitate trebuitoare din ceva. cf. costinescu, lm. Îi lipsește necesarul. șăineanu, d. u. Necesarul total de îngrășăminte minerale. agrotehnica, i, 826. Stabilirea... necesarului de semințe. contemp. 1962, nr. 808, 4/2. S-a alcătuit un plan privind necesarul de semințe, îngrășăminte, inventar etc. Gî 1962, nr. 652, 3/4. 2. spec. Cutie, trusă care cuprinde obiectele trebuitoare pentru executarea anumitor activități; p. ext. obiectele cuprinse într-o astfel de cutie sau trusă. cf. prot.-pop., n. d., costinescu. Un necesar de piele, șăineanu, d. u. Necesarul de toaletă. iordan, l. r. a. 481. – pl.: necesari, -e. – Și: (învechit) necesariu, -ie (pl. necesarii, f. și necesarie), neceser, -ă adj., s. n. – Din fr. nécessaire, lat. necessarius.