NECESITA, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

necesita [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 108/3 / Pzi: 3 necesită, (asr) ~tează / E: fr nécessiter] 1 vt (Trs; înv) A obliga. 2 vu A face necesar (1). 3 vu A cere (în mod imperios) Si: a impune, a pretinde, a reclama, (înv) a nevoi (1).

*NECESITA (-itez) vb. tr. 1 A nevoi, a sili ¶ 2 A cere neapărat, a face de neapărată trebuință [fr.].

NECESITA, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

NECESITA, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere, a reclama (ceva necesar). Problema necesită o analiză specială.

NECESITA vb. I. tr. A cere, a impune, a reclama ceva ca absolut necesar. [P.i. 3 -tă. / < fr. nécessiter, it. necessitare].

NECESITA vb. tr. a impune, a reclama ca absolut necesar. (< fr. nécessiter)

A NECESITA pers. 3 necesită tranz. A face să fie necesar; a cere; a reclama; a pretinde; a comporta. /<fr. nécessiter

necesità v. a face necesar.

* necesitéz v. tr. (mlat. necéssito, -áre). Fac necesar, cer, exig: bogăția necesitează multe grijĭ.

necesita (a ~) vb., ind. prez. 3 necesită, imperf. 3 pl. necesitau; conj. prez. 3 să necesite

necesita (a ~) vb., ind. prez. 3 necesită

necesita vb., ind. prez. 3 sg. necesită

NECESITA vb. 1. a cere, a comporta, a impune, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 2. a cere, a implica, a presupune, a reclama. (Inteligența ~ reflecție.)

NECESITA vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

NECESITA vb. 1. a cere, a comporta, a impune, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 2. a cere, a implica, a presupune, a reclama. (Inteligența ~ reflecție.)

necesita vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

NECESITA vb. I. tranz. 1. (Învechit, în Transilv.; la part.) A obliga, a sili, a constrînge. Ca nu altmintre să fie necesitați sau strimtorați de foame. învățătură, 108/3. Nu-s necesitat a cerși viața de la alții. lm. Mă simț necesitat a alege răul cel mai mic decît să admit o scriere falsă. f (1881), 234. Din cauza slăbiciunii am fost necesitat să zac în pat. ib. (1888), 313, cf. BARCIANU, ALEXI, W. 2. unipers. A face necesar (I 1 ), a cere (în mod imperios); a pretinde, a reclama, a impune, (învechit) a nevoi (1). Cultura pămîntului necesită oarecare instrumente. rom. Lit. 417¹/9, cf. pontbriant, d., prot-pop., n. d. Laptele... se digeră cu înlesnire, fără să necesiteze multă muncă din partea stomacului. f (1897), 19. N-am vorbit anume aci de C. Negruzzi și V. Alecsandri, pentru că... necesitează un studiu special. ibrăileanu, sp. cr. 97, cf. șăineanu, d. u. Starea d-nei Pascali necesită o rărire a spectacolelor, călinescu, e. 138. Teoremă a cărei demonstrare necesită considerații speciale. stoilov, t. f. 31. Bălțile din Delta Dunării... ar necesita investiții uriașe. agrotehnica, ii, 999. Gîndul acesta... necesită nu numai curaj, ci și o anumită filozofie. t. popovici, se. 94. Unele reacții de oxido-reducere necesită și ioni de hidrogen. Chim. an. cAlit. 64, cf. 300. Utilizarea sunetului în învățămînt necesită un aparataj adecvat și o serie de înregistrări care să corespundă programelor. Gî 1961, nr. 634, 2/3. Cercetarea acelor probleme care necesită soluții urgente sau de perspectivă. contemp. 1962, nr. 808, 1/2. – prez. ind. pers. 3 : necesită și (astăzi rar) necesitează. – Din fr. nécessiter. Pentru 1, cf. și it. necessitato.