7 definiții pentru necompetent
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NECOMPETENT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.
necompetent, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~nți, ~e / E: ne- + competent] 1 (D. oameni) Care nu este competent Si: incompetent. 2 Care nu are dreptul de a face ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NECOMPETENT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Ne- + competent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
necompetent adj. m., pl. necompetenți; f. sg. necompetentă, pl. necompetente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NECOMPETENT adj., s. v. incapabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NECOMPETENT adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Necompetent ≠ competent
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
necompetent, necompetentăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva;. DEX '09 DEX '98sinonime: incapabil incompetent antonime: competent
etimologie:
- Prefix ne- + competent. DEX '09