NECONDIȚIONAT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

necondiționat, ~ă a [At: OȚETEA, T. V. 119 / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + condiționat] 1 Care nu este condiționat. 2-3 Care (se face sau) se acceptă fără rezerve.

NECONDIȚIONAT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

NECONDIȚIONAT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care nu e supus vreunei condiții, fără rezerve, neîngrădit.

NECONDIȚIONAT, -Ă adj. Nesupus nici unei condiții, fără rezerve. [Pron. -ți-o-. / < ne- + condiționat, cf. fr. inconditionné].

NECONDIȚIONAT, -Ă adj. nesupus nici unei condiții; fără rezerve. (după fr. inconditionné)

NECONDIȚIONAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la condiționat) Care urmează a fi acceptat fără condiții. [Sil. -ți-o-] /ne- + condiționat

necondiționat a. și adv. fără condițiuni.

* necondiționát, -ă adj. Fără condițiunĭ. Adv. S’a supus necondiționat.

necondiționat¹ (desp. -ți-o-) adj. m., pl. necondiționați; f. necondiționată, pl. necondiționate

+necondiționat² (desp. -ți-o-) adv.

necondiționat (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționați; f. necondiționată, pl. necondiționate

necondiționat adj. m. (sil. -ți-o-), pl. necondiționați; f. sg. necondiționată, pl. necondiționate

NECONDIȚIONAT adj. 1. v. absolut. 2. v. neprecupețit.

NECONDIȚIONAT adj. 1. absolut, suprem, suveran. (Autoritate ~.) 2. integral, neprecupețit, total. (Sprijin ~.)

NECONDIȚIONAT, -Ă adj. (< pref. ne- + condiționat): în sintagma modificare necondiționată (v.).