11 definiții pentru necunten

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

necunten, ~ă [At: SCL 1963, 21 / V: ~con~, ~tin / Pl: (1) ~i, ~e / E: ns cf necuntenit] (Reg) 1 a Necontenit (1). 2 av Necontenit (6).

* necontenít, -ă adj. Care nu contenește, neîncetat, mereŭ, continuŭ. Adv. Ploŭă necontenit. – În Olt. și necóntin (NPl. Ceaur, 123), în est și necúntin.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NECUNTEN adj. v. etern, nesfârșit, perpetuu.

NECUNTEN adj., adv. v. continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, permanent, veșnic.

NECUNTEN adv. v. încontinuu, întruna, mereu, neobosit, neostenit, pururi.

necunten adj. v. ETERN. NESFÎRȘIT. PERPETUU.

necunten adj., adv. v. CONTINUU. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. PERMANENT. VEȘNIC.

necunten adv. v. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PURURI.

Intrare: necunten
necunten adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necunten
  • necuntenul
  • necuntenu‑
  • necuntenă
  • necuntena
plural
  • necunteni
  • necuntenii
  • necuntene
  • necuntenele
genitiv-dativ singular
  • necunten
  • necuntenului
  • necuntene
  • necuntenei
plural
  • necunteni
  • necuntenilor
  • necuntene
  • necuntenelor
vocativ singular
plural
necontin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
necuntin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)