NECUVIINCIOS, -OASĂ, necuviincioși, -oase, adj. Care este lipsit de bună-cuviință, de respect, de politețe; care nu este cuviincios; obraznic. – Pref. ne- + cuviincios.

necuviincios, ~oasă a [At: ANTIM, P. XXVIII / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + cuviincios] 1 Care nu se cuvine să fie făcut Si: nepotrivit. 2 Imoral. 3 Depravat. 4 Care este lipsit de bună-cuviință, de respect, de politețe. 5 Care trădează lipsă de bună-cuviință, de respect, de politețe Si: grosolan, nerespectuos, obraznic, ireverențios, (rar) neînfrânat. 6 Licențios.

NECUVIINCIOS, -OASĂ, necuviincioși, -oase, adj. Care este lipsit de bună-cuviință de respect, de politețe; care nu este cuviincios; obraznic. – Ne- + cuviincios.

NECUVIINCIOS, -OASĂ, necuviincioși, -oase, adj. Care nu este cuviincios; nerespectuos, obraznic, mojic. Copil necuviincios. Purtare necuviincioasă.

necuviincios a. contrar bunei-cuviințe.

necuviincĭós, -oásă adj. Fără cuviință, obraznic, mojic. Obscen. Adv. S’a purtat necuviincĭos.

necuviincios (desp. -vi-in-) adj. m., pl. necuviincioși; f. necuviincioasă, pl. necuviincioase

necuviincios (-vi-in-) adj. m., pl. necuviincioși; f. necuviincioasă, pl. necuviincioase

necuviincios adj. m. (sil. -vi-in-cios), pl. necuviincioși; f. sg. necuviincioasă, pl. necuvincioase

NECUVIINCIOS adj. 1. v. obraznic. 2. v. obscen.

NECUVIINCIOS adj. 1. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Om ~.) 2. deșănțat, imoral, impudic, indecent, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (Comportare, glumă ~.)

Necuviincios ≠ amabil, decent, politicos