NEFERICIT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

nefericit, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 25/8 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + fericit] 1-2 smf, a (Om) care nu este fericit Si: nenorocit (5-6). 3-4 smf, a (Om) care îndură suferințe morale. 5-6 smf, a (Om) cuprins de durere. 7 a Nefast (1). 8 a (Fam; d. lucruri) Care se află într-o stare extrem de proastă, primitivă Si: mizerabil. 9 a Care provoacă neplăceri.

NEFERICIT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Ne- + fericit.

NEFERICIT, -Ă, nefericiți, -te, adj. Care nu este fericit, care suferă, este cuprins de durere; nenorocit, trist, zdrobit. Un sentiment de revoltă îngrozitoare umplea inima nefericitului tată. BUJOR, S. 51. Orice sume ar fi trecut prin mînă-i, el tot nefericit ar fi fost. CARAGIALE, O. III 238. ◊ (Substantivat) Dară nefericitul, în învălmășeală, nu băgase de seamă că, alergînd după iepure, trecuse în valea plîngerii. ISPIRESCU, L. 8. Nefericite, ce ai îndrăznit a cugeta? EMINESCU, N. 70. Mi-i pricepe prea mult, nefericitule, cînd ți-oi împărtăși taina înfricoșată. ALECSANDRI, T. I 69. ♦ Care aduce nenorocire; funest, nefast. O, gînd nefericit! aiuri el. EMINESCU, N. 70.

nefericit adj. în sint. candidat nefericit (pol.) Candidat care a pierdut în lupta cu adversarul său politic ◊ „[J. Chirac] a reușit să se prezinte drept candidatul schimbărilor în fața «imobilului» său prieten de 30 de ani, Eduard Balladur, candidat nefericit al acestui scrutin prezidențial.” ◊ „22” 19/95 p. 16 (trad. fr. malheureux „perdant”; DEX – alte sensuri)

nefericit a. lipsit de fericire.

nefericít, -ă adj. Fără fericire, nenorocit.

nefericit adj. m., pl. nefericiți; f. sg. nefericită, pl. nefericite

NEFERICIT adj. 1. nenorocit, (înv.) neferice, pătimaș. (Un om tare ~.) 2. v. dezastruos.

NEFERICIT adj. 1. nenorocit, (înv.) neferice, pătimaș. (Un om tare ~.) 2. catastrofal, dezastruos, fatal, funest, nenorocit, tragic. (Un deznodămînt ~.)

Nefericit ≠ fericit

Heureux ou malheureux, l’homme a besoin d’autrui; il ne vit qu’à moitié s’il ne vit que pour lui (fr. „Fericit, ori nefericit, omul are nevoie de alt om, căci nu trăiește decît pe jumătate cînd trăiește doar pentru el”) – Sînt versurile poetului francez Jacques Delille, care a trăit între anii 1738-1813, și fac parte din poemul L’homme des champs. Ele pledează pentru apropiere între oameni, pentru altruism. LIT.