NEGUSTORAȘ, negustorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui negustor. – Negustor + suf. -aș.

negustoraș sm [At: PANN, ap. GCR, II, 360 / Pl: ~i / E: negustor + -aș] 1-2 (Șhp) Negustor (2) (sărman) Si: (înv) neguțătoraș (1-2).

NEGUSTORAȘ sm. ⚚ dim. NEGUSTOR: ~ii altădată nebăgați în seamă... au ajuns cu averi mari (BR.-VN.).

NEGUSTORAȘ, negustorași, s. m. Diminutiv al lui negustor. – Negustor + suf. -aș.

NEGUSTORAȘ, negustorași, s. m. Diminutiv al lui negustor. Fiică... de negustoraș. CARAGIALE, O. II 31.

negustoráș m. Mic negustor.

negustoraș (fam.) s. m., pl. negustorași

negustoraș (fam.) s. m., pl. negustorași

negustoraș s. m., pl. negustorași

NEGUSTORAȘ s. m. Diminutiv (cu sens depreciativ) al lui negustor (2). S-a secfestrat 244 perechi misăzi blane de oaie ale lui Naumcea, neguțătorașul de la Baia de Aramă. cr (1833), 28²/41. Deci tabla-n cap dacă ia... Să întorcea la oraș Ca și un negustoraș. pann, ap. gcr ii, 360, cf. pontbriant, d., ddrf. Mă cheamă David, răspunse negustorașul. cazimir, gr. 14. Nu mai era acum pe aceeași treaptă în tagma negustorească... cu negustorașul din Obor. v. rom. decembrie 1954, 60. Se trage din oameni de mahala, poate negustorași, poate mardeiași. STANCU, r. a. iv, 319, cf. ii, 400. – pl.: negustorași. – Și: (învechit) neguțătoraș s. m. – Negustor + suf. -aș.