neguțător sm [At: COD. VOR. 78 / V: (îrg) ~uțitor, (înv) năgoțâtori, ~goțătoriu, ~goțitor, ~uțătoriu, ~uțitoriu, ~țutori, nigâțători, niguțâ~, niguți~ / Pl: ~i / E: neguța + -ător] 1 (Îvp) Negustor (1). 2 (Îvr) Negociator (3).

†NEGUȚĂTOR... 👉 NEGUSTOR...

neguțătór m. (d. negoț 2 saŭ lat. negotiator; it. negoziatore). Vechĭ. Negustor. – și -uțitór și -oțitór.

năgoțâtori sm vz neguțător

negoțători¹ sm vz neguțător

negoțătoriu sm vz neguțător

neguțătoriu sm vz neguțător

neguțitor sm vz neguțător

neguțitoriu sm vz neguțător

nigâțători sm vz neguțător

niguțitor sm vz neguțător

NEGUSTOR, †NEGUȚĂTOR sm. -TOREASĂ (pl. -ese) sf. ⚚ Acela, aceea care se ocupă de negoț, comerciant(ă); (P): negustorul fricos nici nu cîștigă nici nu păgubește; iron. negustor greu ca fulgul pe apă sau negustor de piei de cloșcă, se zice despre cel ce face negoț de lucruri fără preț sau care n’are nici un capital (🖼 3329) [neguța].