10 definiții pentru neiculiță
Explicative DEX
NEICULIȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui neică; neiculean, neicuță, neicușor. – Neică + suf. -uliță.
NEICULIȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui neică; neiculean, neicuță, neicușor. – Neică + suf. -uliță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
neiculiță sms [At: GHICA, S. 509 / E: neică + -uliță] 1-12 (Pop; șhp) Neică (1-6) (drag) Si: neicușor (1-12), neicuță (1-12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEICULIȚĂ, NEICULEANĂ, NEICUȚĂ sm. dim. NEICĂ: mai scoală-te, neiculiță, că m’ai uscat (BR.-VN.); mi se repeziră, neiculene, ăi arapi, ca niște zmei (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NEICULIȚĂ s. m. (Mai ales la vocativ) Diminutiv al lui neică. Da cum așa, neiculiță hăi? îl întrebară cu toții. SBIERA, P. 251. Ia uită-te, neiculiță, ce mi s-a întîmplat. ISPIRESCU, L. 46. Bre! da ce mai palmă, neiculiță! GHICA, S. 509. ◊ (Uneori în corelație cu neică) Frunză verde lemn de tei, Neico, neiculiță. MARIAN, S. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
neiculiță (pop.) (desp. nei-) s. m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
neiculiță (pop.) (nei-) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neiculiță s. m. (sil. nei-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
NEICULIȚĂ s. v. neicușor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
neiculiță s. v. NEICUȘOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
NEICULIȚĂ subst. sg. (Popular) Diminutiv al lui neică. 1. cf. neică (2). Lasă, neiculiță, că-l aud ei și cum îl tragem noi, îi spuse Mitru rîzînd. CAMIL PETRESCU, O. II, 456. Nu-ți mai sparge bojocul, neiculiță, explica cineva liniștit în spatele lui Filip. GALAN , B. I, 17. SBIERA, P. 251. 2. cf. neică (3). Foaie verde lămăiță, Prăpădi-te-ai, neiculiță, Prin flori și prin grădiniță. MAT. FOLK. 322. 3. cf. neică (4). Bre! da ce mai palmă, neiculiță! GHICA, S. 509, cf. ALECSANDRI, T. 195. Mi se ridică, neiculiță, niște palaturi mărețe, împodobite cu de toate frumusețile. ISPIRESCU, L. 104, cf. 229, id. U. 39. – Neică + suf. -uliță.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de mariannabargan221
- acțiuni
- silabație: nei-cu-
| substantiv masculin (M80) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular |
| |
| plural | — | ||
neiculițăsubstantiv masculin
-
- Da cum așa, neiculiță hăi? îl întrebară cu toții. SBIERA, P. 251. Ia uită-te, neiculiță, ce mi s-a întîmplat. ISPIRESCU, L. 46. DLRLC
- Bre! da ce mai palmă, neiculiță! GHICA, S. 509. DLRLC
- Frunză verde lemn de tei, Neico, neiculiță. MARIAN, S. 55. DLRLC
-
etimologie:
- Neică + -uliță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.