10 definiții pentru neiertător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEIERTĂTOR, -OARE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

neiertător, ~oare a [At: DEX / P: ne-ier~ / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + iertător] 1-2 Care nu iartă (ușor). 3 Care nu cruță Si: aspru, nemilos, sever.

NEIERTĂTOR, -OARE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Ne- + iertător.

NEIERTĂTOR, -OARE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; sever, aspru, nemilos. Se născu în sufletul lor un simțămînt neiertător; își amintiră fiecare că nu-i asta nici prima și nici cea mai mare batjocură cu care Crețeștii împroașcă satul. V. ROM. iulie 1953, 133. Propaganda iezuită... face din ei oamenii cei mai neiertători către ceilalți de alt rit. BOLINTINEANU, O. 285.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

neiertător adj. m., pl. neiertători; f. sg. și pl. neiertătoare

neiertător adj. m., pl. neiertători; f. sg. și pl. neiertătoare

neiertător adj. m. (sil. -ier-), pl. neiertători; f. sg. și pl. neiertătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEIERTĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. crud. 3. adj. v. neîngăduitor.

NEIERTĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. crud, hain, implacabil, necruțător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~ pentru cineva.) 3. adj. intolerant, necruțător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiți.)

Intrare: neiertător
neiertător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neiertător
  • neiertătorul
  • neiertătoru‑
  • neiertătoare
  • neiertătoarea
plural
  • neiertători
  • neiertătorii
  • neiertătoare
  • neiertătoarele
genitiv-dativ singular
  • neiertător
  • neiertătorului
  • neiertătoare
  • neiertătoarei
plural
  • neiertători
  • neiertătorilor
  • neiertătoare
  • neiertătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neiertător, neiertătoareadjectiv

  • 1. Care nu iartă (ușor), care nu cruță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se născu în sufletul lor un simțămînt neiertător; își amintiră fiecare că nu-i asta nici prima și nici cea mai mare batjocură cu care Crețeștii împroașcă satul. V. ROM. iulie 1953, 133. DLRLC
    • format_quote Propaganda iezuită... face din ei oamenii cei mai neiertători către ceilalți de alt rit. BOLINTINEANU, O. 285. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + iertător. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.