NEPUTINCIOS, -OASĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

neputincios, ~oasă [At: PSALT. HUR. 4^r/13 / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + putincios] 1-2 smf, a (Om) lipsit de putere fizică Si: slab, (pop) becisnic, nevolnic (5-6), (înv) neputernic (1-2), neputinte. 3-4 smf, a (Spc) (Om) vlăguit de boală, de bătrânețe Si: (reg) nătruț. 5-6 smf, a (Îrg) (Om) bolnav. 7-8 smf, a (Îrg) (Om) infirm. 9-10 sm, am (Spc) (Bărbat) impotent. 11 a (Înv) Sărac. 12 smf (Reg) Cerșetor. 13 a Care nu are puterea de a face ceva. 14 a (Înv) Lipsit de trecere, de influență. 15 a Care nu are forța, capacitatea, posibilitatea sau libertatea de a realiza ceva, de a acționa Si: incapabil. 16 a (D. sentimente) Care nu duce la nimic Si: steril. 17 a (Înv) Imposibil. 18 a (Îvr; d. o împărțire) La care rămâne rest.

NEPUTINCIOS, -OASĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.

NEPUTINCIOS, -OASĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Lipsit de puterea de a face ceva; incapabil. Al meu e cîntul ce-n pustie Neputincioasa jale-și plînge. GOGA, P. 11. Un val de furie neputincioasă îl cuprinse tulburîndu-i vederea. BART, E. 213. 2. Slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm. Figura lui părea neputincioasă și mai acră. REBREANU, R. II 77. ◊ (Substantivat) Am căutat necontenit, neputinciosul de mine, să merg și în picioare. GALACTION, O. I 187. Cine este acolo?... – Un biet neputincios. ISPIRESCU, L. 303. Uite ce vorbește gîrbova și neputincioasa! CREANGĂ, P. 191.

NEPUTINCIOS ~oasă (~oși, ~oase) (negativ de la putincios) Care este lipsit de putere fizică; slăbănog; becisnic. /ne- + putincios

NEPUTINCIOS adj. 1. (Mold., ȚR) Sărac, nevoiaș; p. ext. lipsit de trecere, de influență. A: Deci, cărei am avut putință și prieteni, mai curînd au dat, și i-au slobodzit, iar cărei au fost mai neputincioși au șădzut mult închiși. NECULCE. B: Noi sîntem o țară mică și făr' de oameni, neputincioasă și făr' de ajutor. ANON. CANTAC. ◊ (Substantival) A: A sa direaptă agonisită să o dea și să o împartă neputincioșilor. VARLAAM. B: Ștefan-Vodă n-au dat nici un ban nimului, ci au rămas toți cu lacrămile pre obraz și alt n-avea ce face făr' de numai aceea ce au obiceiu neputincioșii, de blestemă. IST. ȚR. 2. (ȚR) Imposibil, irealizabil. Știu că toate poți și ție nu e neputincios nemica. BIBLIA (1688). ◊ (Substantival) Cele neputincioase toate se pot. R. GRECEANU. Etimologie: pref. ne- + putincios. Vezi și neputință. Cf. c e p l a c, n i ș t o t o ș, p e h n i t, s u r u m a n (1).

neputincios a. 1. care n’are destulă putere; 2. slab de constituțiune; 3. fig. incapabil.

neputincĭós, -oásă adj. Fără putere, infirm. Fără energie. Fără mijloace. Incapabil.

neputincios adj. m., pl. neputincioși; f. neputincioasă, pl. neputincioase

neputincios adj. m., pl. neputincioși; f. neputincioasă, pl. neputincioase

neputincios adj. m., pl. neputincioși; f. sg. neputincioasă, pl. neputincioase

NEPUTINCIOS adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman, schilod.

NEPUTINCIOS adj., s. 1. adj. incapabil. (~ să facă ceva.) 2. adj., s. incapabil, necapabil, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaș, nevolnic, (înv. și reg.) sec, ticălos, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit, (înv.) mișel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) 3. adj. v. impotent.

NEPUTINCIOS adj. v. bolnav, imposibil, irealizabil, nerealizabil, nesănătos, suferind.

neputincios adj. v. BOLNAV. IMPOSIBIL. IREALIZABIL. NEREALIZABIL. NESĂNĂTOS. SUFERIND.

NEPUTINCIOS adj., s. 1. adj., s. incapabil, necapabil, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaș, nevolnic, (înv. și reg.) sec, ticălos, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit, (înv.) mișel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) 2. adj. (MED.) impotent. (Bărbat ~.)

neputincios adj., s. v. CALIC. INFIRM. INVALID. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN. SCHILOD.

Neputincios ≠ putincios, vânjos, vânos, viguros, puternic, tare