16 definiții pentru nerod (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

nerod, ~oa [At: LB / V: (îrg) nar~, năr~, (înv) nor~ / Pl: ~ozi, ~oade / E: bg нерода] 1-2 smf, a (Persoană) care pricepe greu un lucru. 3-4 smf, a (Persoană) care acționează fără judecată Si: prost, neghiob (1-2), nătărău (1-2), (îvp) năuc (1-2). 5-6 a Care aparține nerodului (1, 3) Si: nerozesc (1-2). 7-8 a Care îl caracterizează pe nerod (1, 3) Si: nerozesc (3-4). 9-10 a Nerozesc (7-8). 11 a (Pex) Lipsit de sens, de rațiune Si: stupid. 12-13 sm, a (Olt; Trs) (Om) idiot. 14-15 smf, a (Om) nebun (29-30). 16 smf (Reg) Măscărici la nuntă sau priveghi. 17 a (Mun; d. cai) Nărăvaș. 18 a (Bot; reg; îs) Buruiană ~oadă Mătrăgună (Atropa belladonna). 19 a (Reg; îs) Bureți nărozi Specie de bureți necomestibili. 20 a (Olt) Bădăran. 21 a (Reg) Flecar. 22 sm (Reg; îf nărod) Boală a oilor Si: capie.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj. Prost, neghiob. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar? EMINESCU, O. I 83. Faceți voi în lături, irozi nerozi ce sînteți. ALECSANDRI, T. I 86. ◊ (Substantivat) Nerodul, Gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. PANN, P. V. I 94. Mai bine c-un înțelept la pagubă decît cu un nerod la cîștig. PĂSCULESCU, L. P. 111. ♦ Lipsit de sens, fără rost; inutil. Să nu mai răsfir lacrimile în plînset nerod. VINTILĂ, O. 38. Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! REBREANU, R. I 216. Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134. – Variantă: (regional) năród, -oádă (HODOȘ, P. P. 78) adj.

NERÓD ~oádă (~ózi, ~oáde) și substantival 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; tâmp; netot; năuc; stupid. 2) Care nu are nici un sens; care este fără noimă; prostesc; stupid; nătâng. /<bulg. neroda

NĂRÓD, -OÁDĂ adj., s. m. și f. v. nerod.

NĂRÓD, -OÁDĂ adj., s. m. și f. v. nerod.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; adj. f., s. f. neroa, pl. neroade

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; adj. f., s. f. neroadă, pl. neroade

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; f. sg. neroádă, g.-d. art. neroádei, pl. neroáde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NERÓD adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NERÓD adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

nerod adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

NEROD adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

Intrare: nerod (s.m.)
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerod
  • nerodul
  • nerodu‑
plural
  • nerozi
  • nerozii
genitiv-dativ singular
  • nerod
  • nerodului
plural
  • nerozi
  • nerozilor
vocativ singular
  • nerodule
plural
  • nerozilor
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nărod
  • nărodul
  • nărodu‑
plural
  • nărozi
  • nărozii
genitiv-dativ singular
  • nărod
  • nărodului
plural
  • nărozi
  • nărozilor
vocativ singular
  • nărodule
plural
  • nărozilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nerod, nerozisubstantiv masculin
neroa, neroadesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; om prost, netot, neghiob, nătărău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nerodul, Gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. PANN, P. V. I 94. DLRLC
    • format_quote Mai bine c-un înțelept la pagubă decît cu un nerod la cîștig. PĂSCULESCU, L. P. 111. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.