nervozitate sf [At: ROM. LIT. 310 1/6 / Pl: ~tăți / E: nervos + -itate] 1 Stare de enervare Si: iritare. 2 Stare de încordare nervoasă Si: surescitare. 3 (Pex) Nerăbdare (3). 4 (Îlav) Cu ~ În mod nervos. 5 (Îal) Crispat. 6 (Îal) Cu nerăbdare. 7 (Îal) Precipitat.

NERVOZITATE s. f. Stare de enervare; iritare, surescitare, încordare nervoasă; p. ext. nerăbdare. Am cetit plicul, desfăcut cu nervozitate, stînd rezemat de bara de alamă. CAMIL PETRESCU, U. N. 168. O nervozitate neîncetată îl agita. ANGHEL, PR. 79.

NERVOZITATE s.f. Stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare. [Cf. fr. nervosité].

NERVOZITATE s. f. stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare. (< fr. nervosité)

NERVOZITATE f. Stare de enervare; iritare; surescitare. ◊ Cu ~ a) în mod nervos; b) cu nerăbdare; nerăbdător. /<fr. nervosité

nervozitate f. temperament iritabil.

* nervozitáte f. (lat. nervósitas, -átis). Caracteru de a fi nervos, iritabil.

nervozitate s. f., g.-d. art. nervozității

nervozitate s. f., g.-d. art. nervozității

nervozitate s. f., g.-d. art. nervozității

nervozitate, -tăți.

NERVOZITATE s. 1. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, necaz, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 2. neastâmpăr, nerăbdare, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpâni ~.) 3. încordare, tensiune. (~ ajunsese la maximum.)

NERVOZITATE s. 1. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, necaz, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 2. neastîmpăr, nerăbdare, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpîni ~.) 3. încordare, tensiune. (~ ajunsese la maximum.)