12 definiții pentru nesfârșit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESFÂRȘIT1 s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfârșit1 sn [At: CONTA., O. C. 145 / Pl: ~uri / E: ne- + sfârșit1] 1-2 Ceea ce (nu are sau) pare că nu are limită în spațiu sau în timp. 3-4 (Îljv) La ~ (Care are loc) fară întrerupere Si: continuu, întruna, necontenit.

nesfârșit2, ~ă [At: CORESI, EV. 20 / V: (înv) nesvăr~ / Pl: (1-8) ~iți, ~e, (10-11) ~uri / E: ne- + sfârșit] 1 a Care nu are limite în timp și spațiu Si: infinit, interminabil (înv) nesăvârșit (3). 2 a Care nu încetează Si: continuu, permanent. 3 a Care nu se consumă Si: interminabil. 4 a Etern. 5 a (Cu valoare de superlativ) Foarte mare. 6 a (Cu valoare de superlativ) Foarte întins. 7 a (Cu valoare de superlativ) Foarte numeros. 8 a (Cu valoare de superlativ) Foarte intens. 9 av (Udp „de”, exprimă ideea de superlativ absolut) Extrem de... 10 sn Întindere nelimitată în spațiu Si: infinit, nemărginire. 11 sn Întindere nelimitată în timp Si: eternitate, veșnicie.

NESFÂRȘIT1, nesfârșituri, s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit, ◊ Eternitate, veșnicie. – Ne- + sfârșit.

NESFÂRȘIT2 ~uri n. 1) Întindere fără margini; spațiu nemărginit. 2) Durată nelimitată de timp; existență infinită; veșnicie; eternitate. /ne- + sfârșit

nesfârșit a. și adv. fără sfârșit. ║ n. infinit.

NESFÎRȘIT1, nesfîrșituri, s. n. Ceea ce nu are limită în spațiu; nemărginire, infinit. Părea o lume din basme, împietrită de vrăjitori, și-n tăcere, nesfîrșiturile parcă așteptau cuvîntul mîntuirii. SADOVEANU, O. I 162. ◊ Loc. adv. La nesfîrșit = într-una, necontenit. Ar fi voit să meargă mereu, la nesfîrșit, un drum fără liman. BART, E. 46.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nesfârșit2 (desp. nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în: la ~)

!nesfârșit2 (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșit s. n. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NESFÎRȘIT s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfîrșire, vastitate. (~ cîmpiei.)

Intrare: nesfârșit (s.n.)
nesfârșit2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: nes-fâr-șit, ne-sfâr-șit info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesfârșit
  • nesfârșitul
  • nesfârșitu‑
plural
  • nesfârșituri
  • nesfârșiturile
genitiv-dativ singular
  • nesfârșit
  • nesfârșitului
plural
  • nesfârșituri
  • nesfârșiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nesfârșit, nesfârșiturisubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Părea o lume din basme, împietrită de vrăjitori, și-n tăcere, nesfîrșiturile parcă așteptau cuvîntul mîntuirii. SADOVEANU, O. I 162. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + sfârșit. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.