NESTABILITATE s. f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. – Pref. ne- + stabilitate.

nestabilitate sf [At: DEX / Pl: ~tăți / E: ne- + stabilitate] Instabilitate.

NESTABILITATE s. f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. – Ne- + stabilitate.

NESTABILITATE s. f. Proprietatea de a fi nestabil.

NESTABILITATE s.f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. [< ne- + stabilitate].

nestabilitate f. lipsă de stabilitate.

nestabilitate (desp. nes-ta-/ne-sta-) s. f., g.-d. art. nestabilității

!nestabilitate (nes-ta-/ne-sta-) s. f., g.-d. art. nestabilității

nestabilitate s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. nestabilității

NESTABILITATE s. 1. v. instabilitate. 2. instabilitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 3. v. inconsecvență.

NESTABILITATE s. 1. instabilitate, precaritate. (~ în echilibru.) 2. instabilitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 3. inconsecvență, inconstanță, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)