NEUMBLAT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

neumblat, ~ă a [At: PSALT. 118 / V: (înv) neîm~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + umblat] 1 (D. drumuri, locuri etc.) Pe care nimeni nu a umblat încă Si: nestrăbătut (1), necălcat (1). 2 (D. drumuri) Care este foarte puțin circulat, frecventat. 3 (Pex; d. locuri) Care nu este populat Si: pustiu. 4 (Reg; d. terenuri) Care nu este cultivat. 5 (Rar) Care nu este încă folosit Si: nou. 6 (Rar; fig) Imaculat.

NEUMBLAT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin. [Pr.: ne-um-] – Ne- + umblat.

neumblat a. 1. pe unde nu s’a umblat: drumuri neumblate; 2. fig. inexperimentat: om neumblat.

neumblát, -ă adj. Nestrăbătut, necălcat, pe unde n’au umblat oameniĭ: codri neumblațĭ. Care n’a umblat mult, fără experiență: om neumblat.

neîmblat, ~ă a vz neumblat

neumblat (desp. ne-um-) adj. m., pl. neumblați; f. neumblată, pl. neumblate

neumblat (ne-um-) adj. m., pl. neumblați; f. neumblată, pl. neumblate

neumblat adj. m., pl. neumblați; f. sg. neumblată, pl. neumblate

NEUMBLAT adj. 1. gol, necirculat, pustiu. (Șosele ~.) 2. necălcat, nestrăbătut, (înv. și reg.) săcret. (Locuri ~.)

NEUMBLAT adj. 1. gol, necirculat, pustiu. (Șosele ~.) 2. necălcat, nestrăbătut, (înv. și reg.) săcret. (Locuri ~.)