12 definiții pentru nevoiaș (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEVOIAȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

nevoiaș, ~ă a [At: N. TEST. (1648), 257r/6 / Pl: ~i, ~e / E: nevoie + -aș] 1 Care este lipsit de posibilități materiale. 2 Care nu are nici cele necesare traiului Si: sărman, sărac, (îvp) neavut (3), (îvr) mesericos, (reg) pământit. 3 (Pex) Nenorocit (2). 4 (Rar; udp „de”) Care este lipsit de ceva. 5 (Pop) Lipsit de putere Si: slab. 6 (Pop) Incapabil de a face ceva bun Si: becisnic. 7 (Rar) Pipernicit. 8 (Înv) Care creează dificultăți, griji Si: buclucaș.

NEVOIAȘ, -Ă, nevoiași -e, adj. 1. Lipsit de mijloace materiale; sărac, mizer. Imprimate făcute pentru firme nevoiașe rău platnice. PAS, Z. I 304. O femeie nevoiașă... veni la schit. GALACTION, O. I 317. Averea și-a făcut-o împrumutînd pe oamenii nevoiași și luîndu-le dobînzi îngrozitoare. DEMETRESCU, O. 137. ◊ (Substantivat) Găsea de cărat lemne nevoiașilor din alte străzi și oamenii îl căutau. DUNĂREANU, CH. 18. ♦ Sărăcăcios, prăpădit. Tot frămîntîndu-se cu firea ca să afle că ce ar putea să fie în nevoiașul acela de tron, își amăra viața. ISPIRESCU, U. 95. 2. Lipsit de vlagă; neajutorat, nepriceput, incapabil, becisnic. Bătrînul avea niște cai, cam nevoiași. PREDA, Î. 115. Se văzu mic și nevoiaș pe lîngă frate-său. VISSARION, B. 14. ◊ (Substantivat) Nevoiașul la toate Zice că nu poate. PANN, P. V. I 104.

NEVOIAȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care nu dispune de mijloace de existență; sărac; sărman; mizer. /nevoie + suf. ~aș

nevoiaș m. 1. cel ce se află în nevoie, sărac; 2. infirm, neputincios: omul nevoiaș se înneacă pe uscat PANN.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nevoiaș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiași; adj. f., s. f. nevoiașă, art. nevoiașa, pl. nevoiașe

!nevoiaș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiași; adj. f., s. f. nevoiașă, art. nevoiașa, pl. nevoiașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEVOIAȘ adj., s. 1. adj., s. v. sărac. 2. adj. v. biet.

NEVOIAȘ adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.

NEVOIAȘ adj., s. 1. adj., s. calic, necăjit, sărac, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. și pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. și fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. și reg.) mișel, slăbănog, (reg.) misăricios, oarfăn, obielos, pămîntit, (Ban.) bedaș, (înv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam. fig. și depr.) păduchios. (E un biet om ~.) 2. adj. biet, nenorocit, sărac, sărman, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcan, (înv. și reg.) ticăit, ticălos, (prin Munt. și Olt.) săget, (înv.) cainic, mișel, mișelos. (Un țăran ~; ~ul de mine!)

nevoiaș adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG.

Intrare: nevoiaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevoiaș
  • nevoiașul
  • nevoiașu‑
plural
  • nevoiași
  • nevoiașii
genitiv-dativ singular
  • nevoiaș
  • nevoiașului
plural
  • nevoiași
  • nevoiașilor
vocativ singular
  • nevoiașule
  • nevoiașe
plural
  • nevoiașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nevoiaș, nevoiașisubstantiv masculin
nevoiaș, nevoiașăadjectiv
nevoiașă, nevoiașesubstantiv feminin

  • 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Imprimate făcute pentru firme nevoiașe rău platnice. PAS, Z. I 304. DLRLC
    • format_quote O femeie nevoiașă... veni la schit. GALACTION, O. I 317. DLRLC
    • format_quote Averea și-a făcut-o împrumutînd pe oamenii nevoiași și luîndu-le dobînzi îngrozitoare. DEMETRESCU, O. 137. DLRLC
    • format_quote Găsea de cărat lemne nevoiașilor din alte străzi și oamenii îl căutau. DUNĂREANU, CH. 18. DLRLC
  • 2. popular (Om) care este lipsit de vlagă, de putere; incapabil de a face ceva (bun). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Bătrînul avea niște cai, cam nevoiași. PREDA, Î. 115. DLRLC
    • format_quote Se văzu mic și nevoiaș pe lîngă frate-său. VISSARION, B. 14. DLRLC
    • format_quote Nevoiașul la toate Zice că nu poate. PANN, P. V. I 104. DLRLC
etimologie:
  • Nevoie + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.