neîncercat a. 1. care n’a fost încercat; 2. fig. lipsit de ispite sau încercări.

neîncercát, -ă adj. Care n’a fost încercat. Fig. Care n’a suferit încă: om neîncercat.

ÎNCERCAT adj. p. ÎNCERCA 1 Probat, pus la încercare: o prietenie ~ă ¶ 2 Experimentat, care a dat dovezi destule că e priceput, că e pregătit, că știe să sufere nevoile, etc.: puțini erau la număr ostașii lui, dar inimoși, încercați în lupte (VLAH.) ¶ 3 Trecut prin multe nevoi, necazuri, prin grele cumpeni: un om ~; bietele păsărele, ~e ca niciodată de frigul lungii ierni (GRIG.) ¶ ¶ C. NEÎNCERCAT.