3 definiții pentru neîngăduit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEÎNGĂDUIT adj. 1. v. nepermis. 2. neiertat, nepermis, (înv.) necăzut. (Un gest ~.) 3. v. condamnabil.

NEÎNGĂDUIT adj. 1. interzis, nepermis, oprit, proscris. (Un lucru ~.) 2. neiertat, nepermis, (înv.) necăzut. (Un gest ~.) 3. blamabil, condamnabil, criticabil, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urît, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărîtor, rușinător. (O faptă ~.)

Intrare: neîngăduit
neîngăduit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neîngăduit
  • neîngăduitul
  • neîngăduitu‑
  • neîngădui
  • neîngăduita
plural
  • neîngăduiți
  • neîngăduiții
  • neîngăduite
  • neîngăduitele
genitiv-dativ singular
  • neîngăduit
  • neîngăduitului
  • neîngăduite
  • neîngăduitei
plural
  • neîngăduiți
  • neîngăduiților
  • neîngăduite
  • neîngăduitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)