O definiție pentru neîntrebuințare
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEÎNTREBUINȚARE s. nefolosire. (Cuțitul a ruginit prin ~.)
Intrare: neîntrebuințare
neîntrebuințare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||